Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Generaţiile mai vechi au o vorbă atunci cănd vor să definească maliţios un anumit tip de comportament: n-a prea avut jucării cănd a fost mic⦠Astăzi, societatea consumeristă pare să fi eliminat aproape definitiv acest tip de handicap, jucării de toate tipurile, pentru toate vărstele şi pentru orice buzunar fiind abundent prezente in magazinele de specialitate şi, adeseori, nu numai acolo.
Generaţiile mai vechi au o vorbă atunci cănd vor să definească maliţios un anumit tip de comportament: n-a prea avut jucării cănd a fost mic⦠Astăzi, societatea consumeristă pare să fi eliminat aproape definitiv acest tip de handicap, jucării de toate tipurile, pentru toate vărstele şi pentru orice buzunar fiind abundent prezente in magazinele de specialitate şi, adeseori, nu numai acolo. Copiii vor astăzi mai mult, ştiu cum şi cănd să ceară părinţilor ceea ce-şi doresc. Nu cred să existe adult care să reziste la rugăminţile prichindelului şi, mai devreme sau mai tărziu, să nu-i indeplinească dorinţa de a ţine in mănă maşinuţa sau păpuşa visată. Ca şi in atătea alte domenii, tehnologiile producătorilor şi fabricanţilor de jucării au evoluat in pas cu dezvoltările industriale generale, cele mai noi descoperiri ştiinţifice găsindu-şi rapid aplicabilitate şi in acest domeniu aparent minor.
Cantitate şi calitate
Diversificarea tipurilor de jucării a atras imediat după sine o creştere semnificativă a cantităţii de obiecte ce fac bucuria copilului in fiecare casă. Pe lăngă aceasta, se constată şi o creştere semnificativă a calităţii (cu protecţie obligatorie impotriva eventualelor accidente), ceea ce prelungeşte viaţa jucăriilor. Intr-o familie cu doi-trei copii de vărste diferite şi (eventual) apropiate se poate aduna, in căţiva ani, un adevărat munte de jucării a căror depozitare devine o problemă delicată. Este la fel de adevărat că, poate datorită diversităţii, copii de azi se despart cu mai mare uşurinţă de jucăriile uzate... moral, ataşamentul lor rezumăndu-se numai la căteva favorite pe care doresc să le păstreze cu orice preţ. Mai putem semnala un fenomen notabil, şi anume faptul că folosirea unor jucării care au aparţinut fraţilor mai mari de către mezini nu prea mai funcţionează in practică, generaţiile de pici schimbăndu-şi cu o uimitoare rapiditate opţiunile şi preferinţele.
Jucării stricate
Citește pe Antena3.ro
In mod inevitabil, de cănd lumea, copii mai strică din jucării. Acestea vor trebui aruncate, cu toată părerea de rău manifestată de către micuţ, pentru că pot deveni periculoase.
Excepţie fac obiectele mai sofisticate şi mai costisitoare, care pot fi duse la reparat in ateliere specializate. Avem aici şi o interesantă problemă de educaţie.
Copilul trebuie observat cu discreţie dar foarte atent pentru că el poate cădea lesne pradă unor deviaţii de comportament manifestate
prin distrugerea sistematică şi intenţionată a jucăriilor. Mici nemulţumiri domestice, dorinţa de a-şi face singur dreptate sau pur şi simplu intenţia de a atrage atenţia asupra sa imping copilul la "răzbunări" cu efecte devastatoare asupra nevinovaţilor parteneri de joacă.
Acest tip de comportament trebuie reprimat cu blăndeţe şi eliminat in timp, folosind adevărate strategii educaţionale, pentru că altfel există riscul dobăndirii unor sechele psihice, cu manifestări neplăcute in adolescenţă sau chiar la maturitate.
Puterea de a renunţa
Inainte de a vedea unde şi cum depozităm jucăriile să vorbim despre obiceiul şi puterea de a renunţa la unele dintre ele. Copilul trebuie educat in aşa fel incăt el să poată decide singur la care dintre numeroasele jucării devenite inutile sau neinteresante poate renunţa de bunăvoie şi fără niciun fel de regret. Singur sau impreună cu părinţii el poate aduna jucăriile de care "s-a săturat" sau pe cele specifice unei vărste depăşite. Ele pot fi donate unor familii cu posibilităţi financiare modeste, pot fi dirijate către orfelinate sau, in cazuri extreme, trimise unor copii sinistraţi ori copiilor cu dizabilităţi. Acest tip de atitudine va avea efecte educative cu semn pozitiv pe termen indelungat, dezvoltănd calităţi precum generozitatea, compasiunea sau altruismul, de care copilul devenit adult va beneficia toată viaţa. Efectul imediat este eliberarea unei cantităţi uneori semnificative de jucării care ocupă in mod inutil locul, crează confuzie şi dezordine.
Depozitare şi expunere
Aşa cum scriam in debutul acestui articol, depozitarea jucăriilor intr-o casă cu unul sau mai mulţi copii a devenit o problemă reală, in primul rănd datorită cantităţii şi, nu de puţine ori, datorită dimensiunilor apreciabile a unor adevărate minuni tehnice destinate bucuriei copiilor. Cea dintăi acţiune este sortarea jucăriilor după anumite criterii pe care e bine ca părinţii să le stabilească de comun acord cu... utilizatorii. Se vor depozita separat jucăriile folosite mai rar datorită, spre exemplu, unui proces de montare migălos şi care cere un timp mai indelungat (trasee pentru trenuri electrice sau piste de maşini, castele din cuburi de mari dimensiuni etc.).
Vor fi selectate jucăriile cu care se poate ieşi in curte sau in parc şi depozitate strategic, in funcţie de anotimpul in care vă aflaţi. Şi jucăriile acţionate electric (pe bază de acumulatori) pot fi o categorie separată, depozitate in condiţii speciale sau, eventual, sub controlul riguros al părinţilor. Mulţi părinţi, ajutaţi şi de magazinele de specialitate, preferă să depoziteze jucăriile "la vedere", in containere sau cutii transparente la care copilul are acces facil şi fără nici o restricţie. Este o manieră deopotrivă spectaculoasă şi eficientă care lasă micuţului posibilitatea de a alege, după propria imaginaţie şi dispoziţie, jucăria potrivită la timpul potrivit.
Atenţie deosebită la jucăriile care, folosite in casă, in condiţii improprii, pot deveni periculoase pentru integritatea fizică a copilului sau, prin ricoşeu, pot produce pagube insemnate. Aceste jucării trebuie ţinute in sertare sau in debarale la care copiii nu pot umbla, iar utilizarea lor se face numai in prezenţa şi sub stricta supravehgere a adultului. Evitaţi să lăsaţi copiii preşcolari pe măna fraţilor mai mari, considerănd că le asiguraţi, in acest fel, suficientă protecţie. Pe perioade de timp scurte şi numai in anumite condiţii poate fi indicată "responsabilizarea" fraţilor mai mari, dar siguranţa copilului este exclusiv sarcina adulţilor
Podele şi perdele
In camera copilului calitatea materialelor folosite şi a pardoselii sunt esenţiale. Un parchet multilaminat, foarte alunecos poate fi real pericol chiar şi atunci cănd, măcar parţial, este acoperit cu un covoraş.
Pentru familiile care au copii preşcolari este recomandată mochetarea integrală a incăperii, eventual cu un suport de foarte bună calitate.
Evitaţi, pe căt este cu putinţă, să montaţi la ferestrele din camera micuţului perdele care atărnă pănă in podea, acestea putănd constitui un potenţial pericol pentru un copil foarte activ sau foarte inventiv.
Becuri şi prize
Plafonierele din camera copilului trebuie să fie din plastic şi perfect ancorate in tavan, rezistănd la loviri involuntare cu mingea sau cu orice alt obiect. De asemenea, instalaţi prize cu protecţie in care copilul nu va putea introduce propriile degete, sărme, ace sau părţi ascuţite ale unor jucării.
