Casa copilariei lui Madalin Voicu

Camera din care Madalin Voicu evada in adolescenta, pe geamul care dadea in gradina, fugind din calea doicilor angajate in casa. Salonul realizat special pentru marele violoncelist Ion Voicu, acolo unde se trageau draperiile, iar maestrul uita sirul minutelor in fata partiturilor.

Portita copilariei Madeleinei Voicu, care avea iesire in parc, acolo unde cei trei copii ai familiei se jucau si, nu in ultimul rand, biblioteca, acum camera de lucru in care isi petrece mare parte din zi.

Casa copilariei lui Madalin Voicu, modificata o data cu inceperea Razboiului Mondial, burdusita de chiriasi pe timpul comunistilor, pastreaza ceva din melodia balurilor interbelice, din pasii servitoarelor unguroaice care au trecut pe acolo, din dojana doicilor nemtoaice si frantuzoaice. Muzica de Ceaikovski se aude in surdina din birou.

Amintiri

Acum, cladirea ascunsa inspre parc, adaposteste la parter saloanele amenajate de Madeleine Voicu, dar si fosta camera a lui Madalin Voicu, cu patul supraetajat, alte camere ferecate si ascunse dupa cotloane. Etajul este dedicat Ralucai, sora lui Madalin. Ea a deschis o gradinita de arta pentru copiii talentati.

La etajul casei, camerele, dormitoarele au fost inchiriate de-a lungul timpului atat unor personalitati, precum Longhin Heliade Radulescu, nepotul lui Ion Heliade Radulescu, dar si diverselor persoane aduse obligatoriu pe vremea comunistilor sa umple casa. "Aveam 9-10 ani cand ne-am mutat in casa asta. Tatal meu era fugit, iar eu ii duceam pachete cu mancare si imbracaminte la o biserica", isi aminteste Madeleine Voicu.

Si asta doar din cauza ca parintii erau mosieri, aveau avere, vile la mare, la munte si in Capitala. Case pe care Madeleine Voicu le-a recuperat cu greu, in urma unor procese indelungate, costisitoare, dar conduse de avocati priceputi.

Salonul de creatie

Tot in perioada comunista, Ion Voicu, tatal lui Madalin, s-a mutat, cerand repartitie in casa socrilor, ajutandu-i astfel in pastrarea unor bunuri greu achizitionate. "A fost confiscat tot, mosie, vile, terenuri. Multi ani am platit chirie la stat in propria casa. Dupa ’90 am inceput un proces, pentru ca prin lege nu mi s-a restituit nimic", adauga Madeleine Voicu.

Salonul in care isi petrecea timpul Ion Voicu, atunci cand isi concepea partiturile, a fost reamenajat de Madeleine. Ea a pastrat pianul, la care a cantat de multe ori, fiind absolventa de Consevator, mobila achizitionata de parintii ei din Franta, in tinerete, in timpul unei licitatii la Castelul de pe Loara. "Modelul de pe goblen se regaseste in stucaturile casei", spune Madeleine.

In fata salonului strajuiesc doua tablouri, al doamnei, portret realizat in 1981 de Sabin Balasa, care i-a fost si ginere pentru 6 luni, si al lui Ion Voicu. Prin salon s-au perindat mari personalitati ale muzicii romanesti, dar si internationale. Zubin Mehta, Lord Yehudi Menuhin, David Oistrach au fost buni prieteni ai familiei Voicu si invitati ai casei. Un alt prieten al lui Ion Voicu a fost Sergiu Celibidache, care le facea frecvent vizite.

Trecutul

Dar cel mai bine isi pastrau tabieturile in locuinta doicile englezoaice ale Madeleinei si fratilor ei, care nu ratau niciodata ceaiul de la ora 17:00, chiar daca il serveau in camerele special amenajate pentru servitoare, acum transformate in debarale. "Toate doicile veneau din strainatate. Prima a fost din Austria, apoi din Franta, de la Paris, si in final din Anglia", rememoreaza Madeleine vremuri de mult trecute. "Multe dintre femeile de serviciu au fost unguroaice in aceasta casa." Si Madalin si Raluca au avut doici si profesori particulari de limbi straine. Dar nu mai erau aduse din strainatate, ci nemtoaice si unguroaice din vestul tarii, care nu veneau pe bani putini si nu aveau chiar educatia celor din strainatate.

Romantic

Salonul roz, in care a stat Raluca in adolescenta, a fost reamenajat de Madeleine Voicu. Un salon romantic, unde peretii ascund povesti, in spatele fotografiilor de familie, ale bunicii lui Madalin Voicu. "Mama avea deja o fata si un baiat cand a ramas insarcinata cu mine", spune Madeleine. Doar un vis in care Fecioara Maria i s-a aratat cu un prunc blond in brate a facut-o sa se razgandeasca si sa pastreze si acest copil. Din fotografii, mama Madeleine zambeste cochet, asa cum i-a placut sa aiba si locuinta.

"Dupa copii si nepoti, casa reprezinta totul pentru mine", recunoaste mama lui Madalin Voicu. Dorinta ei cea mai mare este sa ramana muzeu in urma ei, mai exact Casa Memoriala "Ion Voicu". Acum cladirea face parte din Patrimoniul National si adaposteste sediul Fundatiei "Ion Voicu".

VECHI DOCUMENTE

Primul act pastrat despre locul in care se afla acum casa este unul de vanzare-cumparare din 1912, cand Primaria orasului Bucuresti a vandut terenul aferent catre Poenaru Bordea. Karlo della Torre este cel care a luat ulterior parcela 14 din fosta Gradina Ioanid, actualul Parc Ion Voicu. In acelasi an a vandut terenul achizitionat cu 35.194 de lei la suma de 68.000 de lei. Casa a fost ridicata de Aspasia Danescu. Bunicii lui Madalin Voicu sunt cei care la 1939 cumpara si modifica imobilul. "Exista o scara interioara de stejar care ducea la etaj", isi aminteste Madeleine Voicu.