Esenţă cosmică la Borobudur

Cel mai mare templu buddhist din lume se află în Indonezia, la aproximativ 40 de kilometri nord-vest de provincia Yogyakarta. Este o construcţie piramidală a cărei bază este un pătrat cu latura de 118 metri. Numele de Borobudur este prescurtarea expresiei sanscrite “Vihara Buddha Uhr”, care în traducere aproximativă înseamnă “templul buddhist de pe co­lină”. Se prezintă drept o structură aco­perită, aproape unanim interpretată ca fiind sălaşul lui Buddha Sakyamuni pe cînd se afla în pîntecele mamei sale.

Istorie controversată

Piramida colosală, construită de conducătorii Dinastiei Sailendra între anii 750 şi 850, are o istorie controversată. În lipsa unor date concrete, dar potrivit tradiţiilor orale, cel dintîi arhitect a fost Gunadharma şi multă vreme s-a crezut că destinaţia construcţiei a fost aceea de palat regal. Recent s-a stabilit că Borobudur era de fapt un altar în care sălăşluia spiritul lui Buddha. Dovezile arheologice sînt inscripţiile în piatră descoperite la reşedinţa Kedu, traduse pentru prima dată în olandeză de profesorul Casparis (1950), şi bazoreliefurile sculptate pe pereţii templului.
 

Structura templului

Borobudur este construit în formă de piramidă, în şase terase pătrate dispuse pe baza piramidei, peste care alte trei terase circulare duc spre vîrf. Văzut de sus, templul arată ca un gigant mandala. Iniţial, templul era pictat cu alb sau galben auriu, culori care captau şi amplificau razele soarelui.

Pelegrinii înconjurau templul de la intrarea princi­pală, în sensul acelor de ceasornic, pe co­ridoare şi terase succesive pînă în vîrf, unde se află monumentul principal, stupa. S-a calculat că drumul parcurs de pelegrini însuma aproximativ cinci kilometri. Materialul de construcţie a fost piatra, iar structura templului se îm­par­te în trei niveluri, reprezentînd cîte o di­vi­ziune a cosmogoniei buddhiste: Ka­ma­dhatu (o lume a do­rin­ţelor), Ruphadhatu (sfera tranzi­ţio­nală), Arupadhatu (sfera perfecţiunii şi a iluminării).
 

Cifre impresionante

Pereţii coridoarelor interioare sînt reliefuri însumînd 1.460 de panouri cu sculpturi narative, acoperind 1.900 de metri pătraţi, la care se adaugă alte 1.212 panouri sculptate cu doctrine buddhiste şi aspecte ale vieţii din Java de acum o mie de ani, acoperind 600 metri pătraţi. Lungimea totală a coridoarelor este de peste 2.500 de metri, însumînd circa un milion de plăci sculptate. Bu­diştii susţin că acest monument nu este altceva decît o carte gigantică ilustrînd în piatră, pentru posteritate, viaţa lui Buddha Sakyamuni şi principiile sale.

Citește pe Antena3.ro

Michelangelo a pictat o femeie bolnavă de cancer în Capela Sixtină. Experţii lansează o nouă teorie revoluţionară