Cei mai mulţi dintre noi n-au ajuns şi probabil că nici n-or să ajungă vreodată în Noua Zeelandă. Acest lucru n-ar trebui să ne împiedice să ne inspirăm din peisajul său abrupt şi original
Cei mai mulţi dintre noi n-au ajuns şi probabil că nici n-or să ajungă vreodată în Noua Zeelandă. Acest lucru n-ar trebui să ne împiedice să ne inspirăm din peisajul său abrupt şi original. O mostră de inspiraţie găsim în grădina denumită chiar aşa: 100% Pure New Zealand, care a concurat la capitolul design la Chelsea Flower Show 2006. Această grădina şi-a propus să ilustreze unicitatea peisajului neozeelandez şi legăturile dintre el şi cultura modernă. Pentru cei care au ochiul format nu este greu să observe că grădina are ca temă centrală apa. Rîuri, cascade şi lacuri – toate se regăsesc la scară mică în grădina neozeelandeză creată de Xanthe White. Tînăra a mărturisit că a realizat această grădină cu gîndul la locurile copilăriei sale, care i-au permis să exploreze natura.
Contrast arhitectural
S-a folosit intens piatra de diverse granulaţii, pentru că este un material natural ce se găseşte atît pe vîrful munţilor, cît şi în albiile rîurilor. Acest material crează un contrast arhitectural puternic prin asociere cu unghiurile produse de sticlă şi elementele decorative sculptate. Fiecare material are o puternică latură simbolică ce trimite la tradiţia spirituală a zonei. Faţada grădinii este pavată cu nisip negru şi în partea de vest se văd urme ale unor valuri "tăiate" spre orizontul de sticlă. Sticla are un dublu sens: de izolare, dar şi de explorare dincolo de transparenţa sa. Este singurul material care poate pune apa în valoare într-un mod foarte natural. Înălţimile grădinii sînt asemenea munţilor din care izvorăşte apa, cascadele vorbesc despre drumul său plin de meandre, iar lacurile şi bazinele sînt asemenea mărilor.
Sculpturile
Mişcarea apei îl ajută pe privitor să decopere diferitele faţete ale acestei grădini, iar sculpturile sînt ca nişte răspunsuri la întrebări nerostite. Sînt trei astfel de sculpturi în grădină. Ele reflectă legătura dintre peisaj şi identitatea culturală multietnică din Noua Zeelandă. Realizate de Virginia King, una dintre cele mai cunoscute artiste moderne, sculpturile vorbesc despre echilibrul fragil dintre ecologie şi supravieţuire, dintre progres şi autosusţinere. Pentru a sublinia aceste aspecte, artista lucrează adesea cu lemn salvat din păduri defrişate sau cu bronz refolosit.
Pereţii de sticlă
Dermot Kelly este un artist al sticlei. El a cizelat sticla în mai bine de 400 de ore de muncă pentru a obţine efectul dorit pentru această grădină. Kelly trăieşte din sculptură şi este curator la Glass Gallery şi Sculpture Garden în Auckland. Tot el a restaurat şi domul de sticlă de la Town Hall – clădire istorică în capitala neozeelandeză.
Echipa de realizatori
Xanthe White este o adevărată personalitate în amenajarea grădinilor. Deşi are doar 30 de ani, a cîştigat nenumărate premii în domeniu, după ce şi-a terminat studiile la UNITEC şi şi-a înfiinţat propria firmă în Auckland. Ea s-a specializat în design de grădini urbane rezidenţiale şi a realizat o serie de emisiuni de televiziune despre cum se poate transforma o grădină existentă în ceva uimitor. Alături de ea a lucrat la această grădină şi Philip Smith, un alt designer conaţional care s-a ocupat numai de selecţia plantelor şi de amplasarea lor eficientă în grădina menţionată. James Fraser este şi el tot neozeelandez. El s-a stabilit la Londra, unde a reuşit să-şi creeze reputaţia unui designer inovativ care în munca sa foloseşte o colecţie de 400 de plante. El este deţinătorul a nenumărate premii şi susţine rubrici de grădinărit în presa londoneză. Susţinută de o astfel de echipă, Xanthe White a luat cu asalt competiţia britanică şi a savurat fiecare moment. Rezultatul a fost medalia de argint şi o experienţă pe care mărturiseşte că n-o va uita prea curînd.
Xanthe a folosit plante indigene de coastă, lucru care a
ajutat-o să obţină autenticitate. Printre preferatele sale s-au numărat Agathis
australis, Astelia banksii, Pseudopanax ferox, Rhopalostylis sapida, Coprosma
propinqua, Libertia "Taupo Blaze", Cyathea medullaris, Apodasmia
similis şi Atriplex cinerea. Dintre toate însă Metrosideros excelsa este cea
care generează un adevărat spectacol. Iar Muehlenbeckia astonii poate fi
catalogată ciudăţenie pe drept cuvînt