Închină paharul!

Iubirea aproapelui şi încrederea în propria stea sunt mesajele cele mai importante pe care Mântuitorul ni le-a lăsat, două repere esenţiale la care ne întoarcem an de an, încrezători în puterea de a ierta şi dreptul de a fi iertaţi. Paharul ridicat în această noapte nu este acela ce ne va arunca în negura uitării de sine, ci unul dat să sublimeze un crez milenar.

CRĂCIUNUL LA ROMÂNI
Tradiţia nu se comentează, se păstrează. Datinile noastre legate de noaptea Crăciunului sunt o frumoasă împletire de texte şi cântece populare specifice acestei sărbători, un mod specific de a ne împodobi casele şi de a umple masa în cea dintâi zi a sărbătorii. Bucatele tradiţionale şi băuturile specifice sunt (fără să ne fie frică de cuvintele mari) fabuloase. Sărmăluţele, piftiile, cârnaţii şi slănina afumată stau bine lângă ţuica fiartă şi carafele cu vin de buturugă. Nici cozonacii sau plăcintele nu sunt de lepădat. Avem totuşi o problemă la care, cu tot respectul pentru marea sărbătoare, ar trebui să mai medităm: cantităţile consumate pe unitate de timp. O masă de Crăciun echilibrată, lipsită de excese şi de lăcomie, cu măsură la licori şi la... colesterol este cea mai bună opţiune. Aceasta este, de altfel, şi atitudinea ce corespunde spiritului cristic, o bucurie dublată de umilinţă şi de reculegere.

În noaptea de Crăciun, pe orice meridian, creştinii închină un pahar întru iubire şi întru norocul de a ne fi născut sub o stea luminoasă.

Paharul ridicat în noaptea de Crăciun, în cinstea celor dragi sau apropiaţi, trebuie să respecte nu numai simbolistica specifică, dar şi buna manieră. Fiecare băutură îşi are potirul ei special şi un anumit protocol unanim acceptat, fără de care bucuria se poate transforma în suferinţă şi veselia în tristeţe