Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
În urmă cu ceva ani mi-am dat întâlnire cu actualul meu soţ la Bran. Ne-am cazat la o pensiune a unui domn, a cărui nume nu mi-l aduc aminte, ci doar gustul dulce al vişinatei servite pe terasa cu vedere spre celebrul castel.
În urmă cu ceva ani mi-am dat întâlnire cu actualul meu soţ la Bran. Ne-am cazat la o pensiune a unui domn, a cărui nume nu mi-l aduc aminte, ci doar gustul dulce al vişinatei servite pe terasa cu vedere spre celebrul castel. Eram tânără şi îndrăgostită, iar peisajul de toamnă releva dealurile brănene în culori minunate ce păreau a fi în acord cu nuanţele sufletului meu. Mi-aduc aminte de apusul de soare şi conturul castelului în semiîntuneric şi de plimbările lungi pe drumurile ce urcau şi coborau lin pe coamele dulci ale dealurilor. Mai păstrez memoria olfactivă a merelor coapte, atârnând greoi de crengile fragile. Eram tânără, îndrăgostită. Să tot fie vreo zece ani de atunci.
Am vizitat castelul. Pentru mine, Bran nu se lega de nimic spectaculos în afara acestui fort, iar mai apoi mi-am zis că sunt fericită că, alături de cel care mi-a devenit soţ, am trăit ceva din tihna fermecătoarelor sate din zonă. Mi-am zis că sunt mai puţin superficială, că am avut răbdare să descopăr şi altceva în afara atracţiei turistice supărător asociată cu legenda contelui Dracula.
Muzeul tradiţăei
Dar omul, pe măsură ce se dezmeticeşte, tot învaţă. Aşa am ajuns şi eu, ce-i drept cam târziu, să deschid ochii şi să aplec urechea la recomandările celor care spuneau că există şi alte lucruri interesante de vizitat la Bran. Castelul face parte dintr-un complex muzeal care include şi Clădirea Vămii, existentă din perioada medievală. De ce vamă? Păi, simplu: poziţia geografică a localităţii pe culoarul Bran-Rucăr, ce făcea legătura între Ţara Românească şi Transilvania, era firesc a fi exploatată în scopuri comerciale în vremea când pentru apărare era nevoie de o fortăreaţă, precum castelul “lui Dracula”.
Dar, pe lângă cele două construcţii vechi ridicate pe la jumătatea secolului al XIV-lea, o altă destinaţie ce merită toată atenţia este Muzeul Satului Brănean, un muzeu în aer liber care de vreo 40 de ani încoace este mărturie a ingeniozităţii ţărăneşti tradiţionale din zonă.
Nu ştiu câţi localnici au fost să viziteze muzeul ce adăposteşte casele vechi de la sfârşitul secolului al XVIII-lea, deoarece, judecând după aspectul noilor pensiuni, ai zice că numărul lor ar fi prea mic. De unde vanitatea caselor cu etaj pe structură de beton şi acoperişul de tablă cutată sau a interioarelor cu mobilă din pal melaminat? Nu pot pricepe cum formele de-a dreptul voluptuoase a dealurilor, pe care fiecare anotimp şi zi le învăluie întotdeauna unic şi tulburător de frumos, pot fi atât de brutal stâlcite de asociarea cu nişte construcţii monstruoase.
Citește pe Antena3.ro
E de-ajuns să faci o scurtă vizită la Muzeul Satului Brănean şi să simţi cum lemnul, piatra şi lâna nu ar trebui să lipsească din estetica exterioară şi interioară a fiecărei case şi pensiuni. Nu pot înţelege de ce s-a rupt firul tradiţiei, de ce vechiul este iremediabil şters din conştiinţa sătenilor, şi nu reinterpretat pentru a releva un stil original. Şi pentru că mintea mea nu a rumegat o realitate în contracţie cu povestea locurilor, mi-am zis că trebuie să aflu motivele.
Viaţa şi casa
Am descoperit, din rândurile scrise cu conştiinciozitate de muzeografi şi cercetători, că frumoasele case vechi aflate în cadrul Muzeului Satului Brănean au fost strâns legate de modul în care a decurs viaţa celor care le-au construit şi au trăit în ele. Zona montană cu pământuri neprielnice agriculturii i-a orientat, de sute de ani, pe oamenii locului spre alte activităţi din care-şi puteau câştiga pâinea cea de toate zilele.
Creşterea animalelor a fost una din ocupaţiile de bază, că doar păşuni întinse există şi acum, iar turmele de bovine şi oi puteau a se înmulţi aici în voie. De aici şi meşteşugurile locale în arta ţesutului şi prelucrării lânei ţurcane, care din mâinile harnice ale femeilor se metamorfozau în superbe ţoluri vărgate în monocromia albului şi negrului.
Pădurile frumoase ale regiunii au fost la îndemâna meşterilor tâmplari, care au ridicat case mândre cu prispe sculptate. Şi pentru că la munte niciodată vecinii nu sunt prea aproape unul de altul, că deh, loc e suficient şi pământul se curbează cum îi este voia, casele erau înalte, pentru a oferi şi protecţie în cazul în care Dumnezeu era prea generos cu zăpezile.
Tot de la muzeografi poţi afla cum pe vremuri legătura dintre casă şi grajd era foarte strânsă şi cum şura a apărut mai târziu în arhitectura locală ca influenţă culturală a saşilor.
Şi ghidul te duce şi mai departe, arătându-ţi unelte ingenioase cu mecanisme hidraulice de care ţăranii se ajutau odinioară în meşteşugurile lor. Şi te întrebi de ce nu continuă cumva tradiţiile astea, chiar dacă activitatea principală a localnicilor tinde către turism? De ce peste 100 de ani, în parcul de lângă castel, nu şi-ar găsi loc nici una din casele de la sfârşitul secolului al XX-lea? Dar cum, când betonul şi grinzile din fier forjat vor fi probabil încă brutal înfipte în coamele dulci ale dealurilor sau înşirate arogant pe marginea drumului către Braşov. Nu cred că o să mai simt inima pulsând la Bran, dar cu siguranţă voi avea şansa să rememorez clipe de neuitat în compania soţului meu, plimbându-mă într-o zi senină la Muzeul Satului Brănean.
Site-ul oficial al complexului muzeal de la Bran este www.brancastlemuseum.ro, unde sunt publicate informaţii detaliate despre muzeu şi exponatele sale, articole tratate ştiinţific, însoţite de imagini exemplificatoare. Cei care nu au acces la internet pot să obţină informaţii la telefon: 0268.238.33. Programul de vizită al muzeului, conform datelor de pe site-ul oficial, este: 9:00-19:00 pentru perioada 1 mai-1 octombrie şi 9:00-16:00 în intervalul 1 octombrie-1 mai. Conform aceloraşi surse, preţurile de intrare ale biletelor sunt: 12 lei şi 6 lei cu reducere pentru elevi, studenţi, pensionari. Pentru fotografii se percepe o tază de 10 lei, iar pentru filmări video taxa este de 18 lei
Case din toată zona
La Muzeul Satului Brănean sunt grupate şi expuse construcţii din toată regiunea Branului ce cuprinde acum comuna cu nume omonim şi comuna Moeciu. Fiecare dintre aceste comune include la rândul ei mai multe sate. Astfel, Branul are satele Poarta, Predeluţ, Simon, Sohodol, iar Moeciu cuprinde Moeciul de Sus, Moeciul de Jos, Peştera, Cheia şi Fundata. Dacă vă gândiţi la o vizită la muzeu, luaţi în considerare şi un traseu turistic în satele amintite. Veţi putea face o comparaţie între ceea ce este tradiţional şi conservat în cadrul muzeului.
Obiecte de vânzare
În faţa Muzeului Satului Brănean este mai mereu un fel de târg cu obiecte meşterite în partea locului sau din alte zone ale ţării, dar şi produse alimentare din gospodăriile oamenilor. Astfel că veţi putea găsi ceramică ţărănească, obiecte cioplite în lemn, instrumente muzicale populare, dar şi textile decorative din lână pentru interioare şi piese vestimentare din piele tăbăcită de oaie, de la cojoace la veste îmblănite. Pe lângă aceste lucruri, veţi putea cumpăra sau măcar gusta din feluritele tipuri de brânzeturi de oaie sau vacă. Se pare că în zonă mai există în casele oamenilor războaie de ţesut, aşa că dacă doriţi să achiziţionaţi astfel de unelte vechi, dar valoroase, inclusiv pentru prelucrarea lânii, comercianţii din faţa muzeului vă pot da indicaţii în acest sens. Şi ca să fiţi siguri, întrebaţi-i şi pe specialiştii din cadrul muzeului.
Atestare şi originea denumirii localităţii
Conform site-ului harta.infoturism.ro, Branul este atestat în 1406 ca posesiune a regelui Sigismund, care la scurt timp a cedat localitatea lui Mircea cel Bătrân, domn al Ţării Româneşti. Numele Branului era folosit în cele mai vechi documente româneşti sub forma de Turciu. Abia după 1474 apare forma actuală a denumirii româneşti – Bran. Numele Bran ar putea fi derivat din cuvântul slavon bran = a lupta sau poate fi în legătură cu actualul cuvânt slovac brana = poartă, sau ca loc de apărare = braniti.
