Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Tagma arhitecţilor are, pe lăngă datoria de a imagina volumele construcţiilor care adăpostesc viaţa noastră de zi cu zi, o foarte importantă misiune civilizatoare: educarea spiritului public şi individual intru respectarea unor norme estetice cu proiecţie in viitorul indepărtat.
Tagma arhitecţilor are, pe lăngă datoria de a imagina volumele construcţiilor care adăpostesc viaţa noastră de zi cu zi, o foarte importantă misiune civilizatoare: educarea spiritului public şi individual intru respectarea unor norme estetice cu proiecţie in viitorul indepărtat. Poate formularea cu care debutează acest articol este cam sofisticată, dar esenţa ei mi se pare simplă şi limpede.
Arhitecţii, secondaţi de constructori, trebuie să impună norma de bun-gust contemporană. In materie de case şi clădiri de utilitate publică nu funcţionează principiul conform căruia clientul nostru este stăpănul nostru. Clientul poate avea opţiuni, dorinţe intime justificate şi chiar propriile idei in materie de finalitatea unei comenzi. Dar el nu poate trece peste autoritatea arhitectului, singurul pregătit să propună volume spectaculoase, frumoase, in limita unor norme tehnice şi estetice socialmente acceptate.
FORMA DE RELIEF, FORMA CASEI
Prima normă care impune o anumită linie constructivă obligatorie este forma de relief. Casa de cămpie nu poate fi identică cu aceea dintr-o zonă deluroasă şi ambele vor arăta altfel decăt o casă construită la munte. Motivele ce justifică această normă sunt numeroase, dar două sunt esenţiale: liniile de perspectivă ce dau diferenţa de percepţie a volumelor şi condiţiile climaterice diferite in fiecare sezon.
La cămpie, orizontul este mai larg şi mai indepărtat, la munte mai apropiat, fragmentat. Cantitatea de precipitaţii, intensitatea văntului, valorile temperaturilor determină şi ele desenul viitoarei construcţii.
Experienţa şi o inţelepciune ce se pierde in negura vremurilor au determinat, de altfel, adaptarea construcţiei la poziţia geoclimaterică. Satele şi oraşele din cămpie au case neetajate, intinse pe orizontală, acoperişuri cu pante uşoare, faţade ferite de tăria caniculei. La munte, casele au forma bradului, acoperişuri abrupte şi sunt orientate in aşa fel incăt să beneficieze de măngăierea soarelui căt mai multe ore din zi.
STUDIEREA TERENULUI
Atunci cănd primeşte comanda unui proiect, un arhitect cu adevărat profesionist nu se va aşeza la planşetă ori in faţa computerului inainte de a cere clientului să viziteze şi să studieze cu atenţie terenul unde va fi amplasată construcţia.
Dacă in mediul urban avem condiţii restrictive privind poziţionarea, regimul de inălţime, tratarea faţadelor şi acoperirilor, nu inseamnă că in mediul rural, la ţară, putem construi după cum ne taie capul.
In interesul beneficiarului, arhitectul va trebui să studieze dispunerea faţă de punctele cardinale, raportul cu linia orizontului, consistenţa terenului pe care va aşeza fundaţia, nivelul pănzei freatice. El nu va neglija nici elemente de decor natural, cum ar fi proximitatea unei liziere de pădure sau a unui curs de apă, vecinătatea unui masiv muntos ori a litoralului, stilul arhitectural al zonei, construcţiile mai apropiate.
CONSTRUCŢIILE ANEXE
Şi construcţiile anexe trebuie să integreze armonios in peisaj, prezenţa lor atăt de necesară adeseori urmănd a fi in deplină concordanţă cu stilul şi cu volumetria casei.
Dacă norma de perfectă funcţionalitate are importanţa ei de netăgăduit, valoarea estetică nu va fi in nici un caz neglijată. Indiferent de destinaţia construcţiei anexe şi de dispunerea ei faţă de corpul principal, arhitectul o va trata cu aceeaşi atenţie şi responsabilitate ca pe o parte integrantă a operei sale.
Prima condiţie de care vă sfătuim să ţineţi seama atunci cănd intenţionaţi să vă construiţi o casă la ţară este aceea de a lăsa deoparte orice fel de orgoliu personal. Incercaţi, de asemenea, să refuzaţi cu eleganţă sfaturile "binevoitorilor", fie ei rude apropiate, prieteni sau colegi de birou. Singurul consilier autorizat este arhitectul proiectant, angajat cu contract şi calificat să rezolve problemele pe care i le puneţi. El trebuie să găsească formula optimă conform căreia cele mai intime dintre dorinţele voastre să capete contur in realitate, fără a se abate de la normele estetice şi tehnice despre care am scris in acest material
NORMELE EUROPENE
Standardele de construcţii in ceea ce priveşte proiectele tehnice diferă de la ţară la ţară in funcţie de factori obiectivi. Tendinţa de a le aduce la un numitor comun in interiorul Uniunii Europene este reală, dar are limite generate de factori locali specifici care nu pot fi eludaţi. Riscul seismic, spre exemplu, diferit pe suprafaţa plăcii continentale, impune diferenţieri nete pentru atingerea normei de siguranţă. Consistenţa şi structura solului, debitul şi traiectoria cursurilor importante de apă sau manifestările meteorologice violente influenţează şi ele atitudinea faţă de regimul construcţiilor.
