Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Nu este uşor să descrii, pe scurt, Sibiul, prima impresie fiind aceea a unui oraş trezit, in 2004 din apatia sa, de Marele Ducat de Luxembourg, care a ales să impartă titlul de capitală culturală europeană cu Sibiul, oraş intemeiat in 1191 de colonişti care proveneau din zona actualului Luxembourg.
Nu este uşor să descrii, pe scurt, Sibiul, prima impresie fiind aceea a unui oraş trezit, in 2004 din apatia sa, de Marele Ducat de Luxembourg, care a ales să impartă titlul de capitală culturală europeană cu Sibiul, oraş intemeiat in 1191 de colonişti care proveneau din zona actualului Luxembourg.
Şi totuşi Hermannstadtul, prin istoria şi atmosfera sa tipică burgurilor medievale, cu portaluri, ancadramente, sculpturi, blazoane, picturi murale şi turnuri cu orologii, prezintă un real potenţial turistic, din păcate infrastructura nu a permis insă exprimarea acestuia.
Cum era de aşteptat, problemele legate de restaurarea şi reabilitarea centrului istoric nu au intărziat să apară, din lipsa timpului şi a fondurilor venite tărziu, s-a reuşit doar o rapidă şi costisitoare cosmetizare. Centrele istorice din Romănia sunt imaginea dificultăţilor şi contradicţiilor cu care se confruntă punerea in valoare a patrimoniului construit in general şi reutilizarea acestuia in particular.
Trebuie spus că centrul istoric al Sibiului a fost singurul unde s-a desfăşurat totuşi un amplu program de restaurare incă din 1999, prin programul Sibiu 2000.
Citește pe Antena3.ro
Capitală culturală
In cadrul unei conferinţe de presă susţinute in august 2005, primarul Klaus Werner Johannis şi arhitectul Sergiu Nistor, comisar al Guvernului Romăniei pentru Programul "Sibiu - Capitală Culturală Europeană 2007", afirmau că, pănă in 2007, Ministerul Culturii şi Cultelor işi propunea să aloce de la bugetul de stat "circa 20 milioane RON (200 de miliarde ROL), fonduri pentru realizarea documentaţiilor tehnico-economice (proiectelor tehnice) şi a lucrărilor de restaurare pentru 64 de faţade, 21 de ganguri de acces şi faţade la curţile interioare, lucrări de restaurare a circa 1.000 m liniari de ziduri de fortificaţie, reabilitarea a două turnuri şi trei bastioane, precum şi restaurarea integrală a şapte imobile". Iniţial era inclusă in această listă şi Biserica Evanghelică din Piaţa Huet.
Bilanţ negativ
Deşi nu avem incă o estimare oficială, programul "Sibiu - Capitală Culturală Europeană 2007" este deja unul negativ, principalul obiectiv, inscrierea centrului istoric pe lista UNESCO fiind ratată, intrucăt nu a fost posibilă intocmirea unui dosar plauzibil, care să ateste valoarea de unicitate a acestui oraş medieval. Ministerul Culturii şi Cultelor retrăgănd propunerea care avea, se pare, toate şansele să nu fie aprobată. Odată refuzat de comisia UNESCO un dosar nu mai poate fi luat in considerare ulterior.
Piaţa Mică
Vechi centru comercial al cetăţii, piaţa urmează forma circulară a celei de-a doua incinte de fortificaţie, fiind străjuită de Turnul Sfatului, de Turnul Bisericii Catolice şi a celei Evanghelice, de unde se poate observa varietatea acoperişurilor inalte, cu lucarne şi pinioane gotice sau baroce ce conferă oraşului atmosfera autentică medievală. Piaţa Mică este legată de Piaţa Mare şi de Piaţa Huet prin străduţe pietruite şi tuneluri inguste pline de farmec, precum Pasajul cizmarilor.
Pănă in secolul al XIX-lea toate clădirile din Piaţa Mică aveau galerii, ulterior zidite, sub ale căror bolţi erau expuse produsele breslelor cojocarilor, măcelarilor, brutarilor, cizmarilor, croitorilor şi aurarilor.
Printre clădirile care au păstrat in mare parte forma originală sunt Vechea Primărie, Muzeul de Etnografie Săsească "Emil Sigerus", Casa Luxemburg, Casa Artelor, Colegiul de Arhitectură, Muzeul Farmaciei şi Casa Aurarilor.
In urma publicării in 2005 de către Ministerul Culturii şi Cultelor a listei imobilelor din Sibiu care urmau să primească fonduri pentru consolidare şi restaurare, 15 clădiri din Piaţa Mică se numărau printre cele ce beneficiau de o viitoare "punere in valoare a faţadelor monumentelor istorice şi/ sau punerea in valoare a spaţiilor semipublice prin introducerea lor in circuitul turistic cultural".
Astfel urmau să fie restaurate faţadele şi redeschise porticele (după caz) a imobilelor din Piaţa Mică nr. 6, 8, 9, 13, 14, 15, 18, 19, 23, 26, 27, 28, 29, 30, 31 şi reabilitate gangurile şi curţile interioare ale clădirilor de la nr. 13 şi 23. Căştigătoarele fiind imobilele de la nr. 24 şi nr. 25 care urmau să fie restaurate integral. Pe o altă listă a Ministerului Culturii apar patru clădiri in Piaţa Mică, toate cu grave probleme structurale:
Casă Piaţa Mică nr. 22, proprietatea statului, din secolele XV-XVIII, probleme structurale grave; proiect de consolidare al C.M. Sibiu;
Casa-Turn de apărare Piaţa Mică nr. 24, secolele XIV-XV, transformată in secolul XX, probleme structurale;
Casă Piaţa Mică nr. 25, secol XV-XIX, are probleme structurale grave, expertiza tehnică din 2001 a Consiliului Judeţean;
Casă Piaţa Mică nr. 27, secol XVIII, probleme structurale grave.
Deşi, din patru, doar două urmau să fie restaurate integral, după doi ani, concret pănă in prezent pentru aceste monumente de arhitectură din Piaţa Mică s-a realizat doar o cosmetizare a faţadelor.
