Piaţa publică, un forum al eleganţei

Tratarea de manieră artistică a spaţiului public a devenit o preocupare a arhitecţilor şi designerilor de avangardă, în colaborare cu autoritatea locală, dacă aceasta este suficient de… inteligentă

Tratarea de manieră artistică a spaţiului public a devenit o preocupare a arhitecţilor şi designerilor de avangardă, în colaborare cu autoritatea locală, dacă aceasta este suficient de… inteligentă

 
Plăcută surpriză la contactul cu unele proiecte avangardiste, de tratare a spaţiului public. Pieţele rutier necirculate (din care circulaţia autovehiculelor a fost exclusă) şi orice alt spaţiu care poate primi un număr consistent de oameni devin obiect de studiu pentru arhitecţi şi designeri, care simt nevoia să readucă forma de expresie a artei în aceste spaţii speciale. Sîntem pe cale de a recăpăta respectul pentru forumul public, acel respect venerat de vechii greci şi de civilizaţia romană.

Piaţa era locul trăirilor colective intense, fie mari bucurii, fie mari tristeţi, era terenul disputelor, al înălţării sau al prăbuşirii, al slavei sau al decăderii. În piaţa publică explodau carnavalurile ori serbările rituale, se executau sentinţe capitale, se aduceau ofrande zeilor, se ridicau oameni la rang de zei. Dar piaţa publică era şi un desăvîrşit loc estetic, locul unde arta ieşea la lumina zilei să bucure privirea oricărui trecător.

Umbre ale verticalei

Dezvoltările urbane din ultimele decenii ale secolului trecut au aruncat asupra pieţei publice umbrele grele ale construcţiilor ridicate cu ambiţia de a… zgîria norii. Piaţa s-a transformat în intersecţie, loc în care semafoarele şi automobilele îşi dispută trecerea alternativă, iar pietonii abia dacă reuşesc, în pas vioi, să traverseze terenul minat al bulevardelor perpendiculare. Ceva orizont, din ce în ce mai îngust, a mai rămas prin parcuri sau pe la periferiile unde vila şi grădina aflate în stăpînirea cetăţenilor bogaţi au rămas, curios, la dimensiuni umane.

Rolul socio-cultural al piţei publice l-au luat, în ţările avansate, marile arene sportive, spectaculoasele săli polivalente ori zone aflate, hăt, în teritorii rurale. Amintiţi-vă, aceia dintre dumneavoastră care aveţi cel puţin vîrsta mea, de perioada flower-power şi de marile concerte-protest ale generaţiei de la Woodstock sau din insula White.

Centrul cetăţii

Vechile cetăţi ale bătrînei Europe, prin care trecerea timpului a lăsat urme intrate de mult în patrimoniul cultural şi arhitectural al întregii omeniri, s-au format în mod firesc nişte centre istorice, destinate aproape în exclusivitate turismului, protejate de legi severe. Centrele comerciale sau cele administrative au apărut, de obicei, în periferiile înghiţite de urbe şi trasformate atît de radical, încît cu greu mai pot fi recunoscute.

Modelul american, şi în special cel newyorkez, a fost asimilat, din fericire, numai parţial prin alte părţi ale lumii, tradiţia locală şi politicile coerente ale autorităţilor lăsînd suficient loc pentru păstrarea unor tradiţii valoroase. În mod paradoxal poate, în vreme ce populaţia de pe Terra creşte în proporţii alarmante, iar migrarea către marile metropole şi către zonele civilizate continuă susţinut, dezvoltările pe orizontală au echilibrat dezvoltările pe verticală, iar edilii oraşelor dau din ce în ce mai multă importanţă spaţiului public.

În metal şi sticlă

Proiecte extrem de atractive au designerii şi arhitecţii italieni. Ei propun, acolo unde spaţiul o permite, eliberarea pieţelor publice de orice fel de trafic auto (care poate fi deviat pe variante ocolitoare, cu sensuri unice mai eficiente) şi reinterpretarea acestor spaţii într-o manieră modernă.

Materialele utilizate, metalul şi sticla, vor da eleganţă, dar şi spectaculozitatea necesare unei zone de interes public. Construcţia în sine se execută rapid, cu costuri absolute acceptabile şi fără să afecteze clădirile aflate în apropiere. Proiectul poate fi adaptat oricărui tip de volumetrie impusă de topografia vecinătăţilor, de la formele circulare sau rectangulare pînă la orice tip de proiecţie a spaţiului existent.

Destinaţii previzibile

Acest tip de abordare a pieţei publice pare a fi luat serios în considerare de edilii cîtorva cunoscute metropole din peninsula italică, dar şi de comunităţi din Spania, Franţa sau Germania.

Spaţiul va fi destinat, cu precădere, unor activităţi culturale cu mare audienţă, de la concerte la forumuri sau conferinţe publice pînă la manifestări civilizate cu tentă politică sau happening-uri interculturale. Piaţa va avea suficiente căi de acces şi de evacuare, va fi aproape complet ferită de factori poluanţi, va fi în acelaţi timp eficientă şi spectaculoasă, avînd un rol important în viaţa cetăţii moderne.

Interpretările moderne

Piaţa publică propusă de designerii şi arhitecţii italieni redevine un forum în care cetăţenii sînt invitaţi să se manifeste în mod liber, creativ, civilizat. Ea poate fi amfiteatrul modern al unei societăţi superindustrializate şi superconsumeriste, locul în care fiinţa umană îşi poate regăsi identitatea şi îşi poate învinge alienarea, îşi poate recăpăta funcţia comunicării.