Plantele dragi şi păduchii lânoşi

Continuăm în această ediţie să vorbim despre bolile şi dăunătorii plantelor, cu speranţa că, orice problemă aţi avea, veţi fi pregătiţi suficient de bine, aşa încât să luaţi măsurile corecte. Nu uitaţi de “trusa de primajutor”.

Păduchii lânoşi invadează nenumărate plante, dar cei mai expuşi sunt leandrii, plantele suculente şi chiar hibiscuşii, hoya, streptocarpuşii, violetele. Dacă aveţi plantele într-un spaţiu cu aerisire deficitară, temperatură de 10°C-20°C şi umiditate relativă (în aer) peste 60%, riscaţi să aveţi această problemă.

Primul semn al atacului păduchilor lânoşi este apariţia unor pete sau “bobiţe” albicioase pe plante, la axila frunzelor sau la ramificaţia tulpinilor. Se cuibăresc acolo şi sunt protejaţi de această “lână” albă şi lipicioasă. Se întâmplă ca uneori nici să nu vedeţi că planta are o problemă. Dar haideţi să le luăm pe rând...

GAZDE PREFERATE  
Dacă aveţi lânoşi pe leandri, îmi pare rău să vă dau o veste proastă: e puţin probabil să-i scăpaţi. În condiţiile în care ţineţi o plantă mare într-un balcon închis, bătălia e pierdută. Dacă staţi la curte şi puteţi să ţineţi planta afară şi să-i faceţi un duş puternic, mai aveţi o şansă. Reuşita este condiţionată de mărimea plantei şi de intensitatea atacului.

În cazul în care lânoşii se află pe plantele suculente, puteţi să le scăpaţi relativ uşor, dar perioada de carantină va fi de câteva luni. În principiu, hibiscuşii şi hoya nu sunt gazde “producătoare” de lânoşi, însă dăunătorii se pot refugia pe ele în lipsa unor plante mai atractive. În cazul streptocarpuşilor, bătălia cu lânoşii este una traumatizantă: dăunătorii apar pe dosul frunzelor şi la baza lor, fix în mijlocul coloniei. Adică... în nişte locuri imposibil de ajuns. La violete problema e similară, dar nu este gazda lor preferată.

O BĂTĂLIE SISIFICĂ
Există o gamă variată de insecticide. Dar, din nefericire, în cazul lânoşilor stropirile nu prea dau rezultate. Poate doar în cazul unui atac aflat în fază incipientă. Şi atunci nu vă mai rămâne decât să luaţi beţişoare de urechi, sau ceva asemănător, să le înmuiaţi în alcool sanitar (puteţi să-l diluaţi, după caz) şi să atacaţi individual dăunătorii. Este precum lupta cu morile de vânt, necesită mult timp şi o răbdare enormă. Aşa că este mult mai bine să încercaţi să controlaţi factorii premergători unui atac decât atacul în sine.

Acest păduche are o capacitate de mişcare destul de mică şi ar putea fi exterminat cu uşurinţă dacă n-ar avea acea “lână” protectoare. Plantele atacate câştigă timp dacă sunt duşate insistent cu apă călduţă. Însă duşul nu poate fi aplicat în cazul violetei, streptocarpusului şi, în general, în cazul plantelor cu frunze pufoase. Hoya înflorită nu se duşează pentru că se strică florile mult aşteptate.