Una dintre cele mai neplăcute senzaţii pe care le poate trăi un om este aceea pe care o încearcă atunci când, după o zi de muncă, se întoarce la domiciliu şi constată că cineva i-a spart casa.
Una dintre cele mai neplăcute senzaţii pe care le poate trăi un om este aceea pe care o încearcă atunci când, după o zi de muncă, se întoarce la domiciliu şi constată că cineva i-a spart casa. Nu doar din cauza pagubelor materiale produse, ci şi a impresiei neplăcute că o persoană străină i-a violat intimitatea şi a pătruns în universul său. De aceea, căutăm să protejăm această zonă prin cele mai diverse metode, cu încuietori cât mai sofisticate, uşi metalice, grilaje, bare la ferestre, animale de pază etc. Iată că şi în acest domeniu tehnologia de ultimă oră îşi face simţită prezenţa, oferind soluţii din cele mai performante. Pe lângă elementele tot mai sofisticate care asigură siguranţa din interior, dintre care enumerăm uşile metalice şi încuietorile magnetice pentru uşi şi ferestre, un rol important îl joacă sistemele de securitate de exterior.
Sisteme clasice
Prin sisteme clasice se înţelege totalitatea sistemelor de protecţie care sunt alimentate în mod clasic, adică de la o sursă de curent stabilă şi fixă (priză sau direct din reţea). Ca avantaje, menţionăm că sunt foarte uşor de montat în cazul în care se instalează o dată cu construcţia casei, moment în care se stabilesc numărul celulelor şi poziţia lor pentru a putea acoperi întreaga zonă de supravegheat. În acest caz se vor prevedea şi circuitele de alimentare necesare. Atât circuitele, cât şi senzorii (camerele) pot fi mascate şi încorporate în construcţie într-un mod cât mai corespunzător şi estetic. Elementele acestor circuite sunt mai ieftine decât în cazul sistemelor wireless, funcţionarea este mai sigură, iar întreţinerea este relativ uşoară. Dezavantajul apare în momentul în care montarea se face ulterior construirii casei, caz în care sunt necesare găuriri ale pereţilor pentru instalarea elementelor şi pentru alimentarea acestora. Se poate să dăuneze aspectului estetic general al clădirii. Acest lucru este valabil şi la extinderea sau modificarea construcţiei iniţiale. De asemenea, unele dintre elemente pot fi îmbătrânite tehnologic sau pot să fie scoase din fabricaţie şi apar probleme la înlocuire în caz de defectare.
Sisteme wireless
Sistemele wireless sunt instalaţii la care alimentarea este asigurată prin baterii sau acumulatori, deci fără fire, şi reprezintă ultima modă în domeniu. În principal, un asemenea sistem conţine elementele de sesizare (camerele sau senzorii cu dispozitivul de alimentare prin baterii şi antene), un receiver (receptor) cu antenă de recepţie şi un sistem de înregistrare sau monitor. Avantajul major al acestor sisteme apare la montaj, mult mai facil decât al sistemelor clasice, datorită lipsei cablurilor de alimentare. Un alt avantaj constă în aceea că este mult mai flexibil ca structură, numărul de elemente de observaţie se poate modifica oricând la dorinţa beneficiarului. De asemenea, pot fi mutate cu uşurinţă din locaţia aleasă în altă parte, atât parţial, cât şi în totalitate, reprezentând un sistem mobil. Dezavantajul major al acestor sisteme este o consecinţă a principalului lor avantaj, şi anume alimentarea prin acumulatori, care se pot descărca tocmai când ţi-e lumea mai dragă... Deci, un capitol important al întreţinerii acestor sisteme îl reprezintă verificarea permanentă a stării acumulatorilor. Tot la capitolul dezavantaje putem menţiona faptul că unda radio prin care se face transmisia datelor trebuie aleasă astfel ca să nu apară interferenţe sau perturbaţii cu alte unde (maşini de poliţie, radar, alte dispozitive). Totodată, se poate întâmpla ca undele radio să nu poată penetra anumiţi pereţi cu izolaţie sau tapete speciale.
Supraveghere video
Sistemele clasice şi cele wireless pot fi de supraveghere, de execuţie sau combinate. Sistemele de execuţie sunt sisteme care, o dată ce au sesizat o neregulă, acţionează în consecinţă, în baza unor comenzi prestabilite: de exemplu, aprind o lumină, activează o sonerie sau o alarmă la secţia de poliţie. Sistemele de supraveghere sunt sisteme care culeg imagini cu ajutorul unor camere de luat vederi şi le trimit la o unitate centrală. Aici, imaginile pot fi vizualizate pe un monitor, pot fi stocate pe un VCR ori DVR sau trimise la un PC. Camerele de luat vederi pot fi cu focalizare fixă sau mobilă. La focalizarea fixă trebuie să avem grijă unde le poziţionăm, pentru a avea o imagine clară. De asemenea, camerele cu bandă laterală largă trebuie puse în aşa fel încât să acopere tot câmpul de supravegheat. Banda laterală prea largă poate duce însă la distorsiuni ale imaginii.
Automate de senzori
Într-o locuinţă trebuie să existe un rack (dulap) care monitorizează şi sumarizează semnalele primite de la toţi senzorii de exterior şi interior şi care ia deciziile de alarmare în consecinţă. Pentru o completă siguranţă a casei sunt necesari senzori de fum, senzori de inundaţie şi senzori de gaze. Ultimul venit în “familia protectorilor” noştri e sistemul de depistare a cutremurelor, care se bazează pe faptul că, la producerea unui seism, prima undă de şoc este o undă nepericuloasă, urmată la 20-30 de secunde (în funcţie de structura solului) de undele periculoase. Aveţi astfel un interval de minimum 20 de secunde pentru a vă pune la adăpost.
Sistemele cu calculatoare PC pentru prelucrarea imaginilor primite de la camerele de luat vederi oferă avantajul utilizării unor programe specializate. Pe lângă posibilitatea de mărire a unor cadre alese de utilizator sau cea de “curăţire” a imaginilor obţinute, pot declanşa automat iluminarea rapidă a zonei vizate şi declanşarea de alarme sonore. Anumite programe nu reţin în memorie decât modificările de imagine survenite în zonă, eliberând o mare parte de memorie. Senzorii ultramoderni de mişcare au şi posibilitatea de a evalua dimensiunile şi chiar greutatea obiectului (fiinţei) ce se deplasează, eliminând declanşările accidentale survenite la trecerea unui câine sau a unei pisici.