Rezistenta la sezon

Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand vad prea multa decoratie ieftina, fie ea si de Sarbatori, cotropind strazile si vitrinele orasului ca gripa aviara, simt nevoia sa evadez spre orizonturi mai calme si minimaliste.

Abundenta e buna, dar cu masura si stil, altfel si cele mai bune intentii sfarsesc in bulimie si kitsch, simptome clare ale complexului de supracomplex de care suferim mai cu totii pe aici de cand nu ne vindem tara, ci numai imaginea ei, adica aia de-i zice "brand" pe limba lui Bush. Iar la capitolul asta, arta e oricum undeva la coada, in urma lui Mutu, a Nadiei si a micutei Picasso, de vreme ce creatia autentica nu intruneste stadioane si sufragii oficiale, ba dimpotriva, moare lent de singuratate si inanitie, in depozite si muzee pustii.

Asa ca, fara clisee patriotice si iluzii de breasla, va propun ceva englezesc, simplu si sobru ca limba vechiului Albion, cu ceva accente excentrice insa, antidot pentru spleen si atacuri teroriste.

PRACTICI SUBVERSIVE

Dintru inceput va spun ca autorul nu-i designer, ci artist, nominalizat la premiul Turner. Asta nu-l impiedica sa creeze obiecte cu potential functional, bune de contemplat in galerii dar si de luat acasa. Masa pe care o vedeti face parte dintr-o serie cu multe alte forme bizare si insertii "neortodoxe" de gaselnite artistice. Mai toate stau intr-un echilibru fragil, gata sa curga, sa se topeasca sau descompuna, dupa cat de fluida ne e privirea si imaginatia. Asta pentru ca omului ii place sa se joace cu perceptia noastra, sa experimenteze afinitati noi intre substante si materiale, sa desfida legile gravitatiei si normele simtului comun.

In plus, ii place sa nasca forme vii, gata sa te ia la intrebari daca te uiti prea insistent, fara perspectiva optica si estetica pe termen lung. Cum se intampla in cazul de fata, cand ochii din reteaua de linii reale si virtuale ce definesc suprafetele, ne anunta, nonverbal fireste, ca de noi depinde daca ceea ce privim devine arta, piesa de colectie sau masa de bucatarie.

SI EFICIENTE

Si ca sa va limitez dubiile, vin cu o interventie murala complementara, semnata de acelasi artist. Minimalista si poverista, de mare efect si vibratie optica, lucrarea e de o simplitate vecina cu instalatia de cabluri pentru telefon ori internet. Si nici macar nu incearca sa le ascunda, ba dimpotriva, le expune cu nonsalanta pe albul virgin al incaperii la care - stiu - va ganditi cu ce sa o decorati, sa se potriveasca cu piesa achizitionata mai inainte. Eu n-as mai adauga nimic, pe bune, ca abstractia ajuta, printre vitralii de plastic, nuferi de Monet si alte artificii second-hand. Plus inflatia coloristica de Craciun, careia numai o zapada i-ar tempera nuantele si excesele. Parol.