Ţara ţăranului german

Plec şi eu din ţară, o dată sau de două ori pe an, de obicei numai câteva zile şi aproape întotdeauna invitat de câte o firmă care doreşte să arate ziariştilor români de specialitate ultimele noutăţi sau performanţele lor.

Plec şi eu din ţară, o dată sau de două ori pe an, de obicei numai câteva zile şi aproape întotdeauna invitat de câte o firmă care doreşte să arate ziariştilor români de specialitate ultimele noutăţi sau performanţele lor. Săptămâna trecută am fost în Germania, undeva în nord, către Marea Baltică, pe la jumătatea drumului dintre Köln şi Hamburg. Deşi am avut un program de vizită cam prea încărcat, am găsit câteva zeci de minute să dau cu pasul şi cu ochiul prin sătucul (cred că nu mai mult de 1.000 de locuitori) unde se află centrul logistic al firmei Nolte (al treilea producător mondial de mobilă de bucătărie). Am văzut, aşadar, cum arată azi ţara ţăranului german. O adevărată minunăţie ce îţi încântă sufletul şi îţi umple inima. Curţi deschise, delimitate numai de garduri vii, joase şi perfect întreţinute, peluze de iarbă sau gazon, plante multicolore, o ordine şi o curăţenie impresionante. Case mai degrabă modeste ca dimensiune, dar cochete şi vopsite în culori calde, pastelate. Acolo unde erau ceva animăluţe, ele aveau spaţiul lor, bine delimitat şi, iarăşi, de o curăţenie fără reproş. Lumea bine dispusă, bine îmbrăcată, bine educată. Multe biciclete, fie rulând pe benzi special marcate, fie aliniate cuminte în rasteluri metalice. Fără lanţuri şi lacăte, că nu le fură nimeni…
Inutil, bănuiesc, să mai zic ceva despre străzi şi alei, despre intersecţiile cu ronduri de flori. Linişte, calm, viaţă luminoasă. Ştiţi ce mă bate gândul? Bunele voastre guverne trecute şi viitoare, în loc să cheltuiască sume fabuloase pe materiale "promoţionale" care mai de care mai stupide şi mai ineficiente, ar încărca, măcar o dată pe an, câteva autocare cu ţărani autohtoni şi le-ar plăti o excursie prin ţări ceva mai civilizate, unde secolul acesta chiar există, real, cu toate binefacerile sale. O fi cu vreun folos o astfel de acţiune?