Te priveste cum privesti

O lucrare de arta trebuie sa trezeasca un raspuns, o reactie

Stim bine ca totul depinde cum si de unde privesti. In viata, arta si oftalmologie e cam la fel. De pilda, daca privesti Bucurestiul din goana limuzinei, noaptea, spre Primaverii incolo, orasul arata chiar uman. Si urban, pe ici pe colo. Daca te urci, insa, in tramvaiul 46 si mergi cinci statii spre Pantelimon sa-ti amendezi contractul cu RADET, perspectiva-i cu totul alta. Echilibrul e fragil iar frumusetea in ochiul celui care priveste.

ARCADE SI OCHEADE

La fel si-n pictura. Numai ca aici mai are si artistul de zis ceva. Iar unii vorbesc si lucreaza dupa cum respira, fara sa priveasca in jur sau in ochii audientei, in virtutea inertiei si a gravitatiei de consum, necontrolat. Ori, privesc miop prin arcade moi si invechite, ca in exemplul de fata, unde albastrul ruina, galbenul friguri si oranjul revolutie afecteaza grav retina si perspectiva artistica. Se pare ca pictorul tocmai si-a lasat vioara pentru a pune mana pe pensula, rapit de poezia peisajului cu flese gotice si arhitectura de catedrala.

Compozitia e la fel de posomorata ca viziunea unui ocnas visand la marea evadare, izbit zilnic de zidul neputintei. Arcada dintre inauntru si afara, ori dintre efemer si memorie, e un artificiu de prisos atata vreme cat, frontal si monocular, cum ne tintuieste tabloul, se vede clar ca artistul e un nostalgic claustrat, intr-o relatie dificila cu prezentul, tragand cu ochiul la cele vesnice, spre salvare si nemurire.

Metafora e strivita de prea multe detalii si stangacii ca mesajul sa treaca nedistorsionat spre privirea neofitului contemporan, educat, ce sa-i faci, nu cu iconisme bizantine, ci tridimensional, cu cinematograful si televizorul.

	POZITIV Nici urma de romantism desuet, doar provocare la reactie prin ricoseu, pentru ca emanciparea privirii e chestie de doi, ca si tangoul
NEGATIV Se pare ca pictorul tocmai si-a lasat vioara pentru a pune mana pe pensula, rapit de poezia peisajului cu flese gotice si arhitectura de catedrala

LUPE SI ALTE LENTILE Un alt fel de a privi e cel direct si penetrant, sincer si alert. Individul asta care zambeste sardonic, cu ochiul facut lupa, ma determina sa-i raspund la fel. E clar ca artistul vorbeste aceeasi limba cu mine si cu altii de mai respiram inca, prozaic, ce-i drept, despre truisme cotidiene, cum ar fi Big Brother, voyeurism, paparazzi si Stefan Banica jr. Angoasa controlului, ca al unei camere de luat vederi, e esentializata premeditat de monocromia cruda a gestului, iar (foto) realismul fizionomiei nu face decat sa completeze senzatia de reality show privit avid prin lentila. Nici urma de romantism desuet, doar provocare la reactie prin ricoseu, pentru ca emanciparea privirii e chestie de doi, ca si tangoul. De ce imi place tabloul asta? Pentru ca, in loc sa ma oblige sa visez apatic la ruina lumii, ma invita sa-i descopar motivele. In loc sa fug, sa raman treaza si sa inteleg ca reveria e buna doar daca nu aluneca in kitsch.