Tescani si puterea energiilor creatoare

Centrul de Cultura Rosetti-Tescanu-Enescu

Un arendas moldovean a avut opt copii. Primii sapte s-au prapadit unul dupa altul sub blestemul unei epidemii ucigase. Cel de-al optulea a fost crescut pana la varsta de 4 ani, pentru a fi protejat, intr-o izolare severa, fara prieteni de joaca, fara vizite de familie, avand drept unica bucurie sunetul muzicii. La 6 ani, marele Claudela declara ca nu vede ce l-ar mai putea invata si sfatuieste parintii sa-l duca la Viena. Este primit, cu dispensa de varsta, la Academia de Muzica, pe care o absolva la 12 ani. Intre 13 si 18 ani urmeaza si obtine diploma Conservatorului din Paris, astfel incat la majorat, adica la varsta cand cei mai multi dintre tineri incep sa se gandeasca incotro s-o apuce, terminase cele mai inalte scoli de muzica din Europa. Numele sau era Geoge Enescu si il asteptau o stralucita cariera internationala de compozitor si interpret, o viata involburata, respectul si admiratia posteritatii si poate cel mai luminos loc in iconografia geniului romanesc. Cea mai prolifica perioada creatoare a marelui Enescu a coincis cu sederea sa la Tescani, locul in care, prin testament, ar fi vrut sa fie si ingropat. Dar spiritul sau a fost atat de inalt incat este si va fi venerat in osuarul culturii europene si universale, cimitirul Pere Lachaise din Paris…

PE ALEEA CU PLOPI

La capatul unei alei strajuite de plopi semeti te intampina casa memoriala Rosetti-Tescanu-Enescu. Ea a fost construita in 1880 de tatal Marucai Tescanu, casatorita cu printul Mihai Cantacuzino. Enescu a venit aici pentru prima oara in 1909 la invitatia lui Mihail Jora, ruda apropiata a Tescanilor. A primit camera mica din stanga si a revenit aici, locuind si lucrand cate 3-4 luni pe an, pana in 1946. In acel an nefericit, Enescu, intors in Europa dupa un turneu cu succes rasunator la publicul american, s-a oprit la Paris impreuna cu Maruca (devenita sotia sa - printul Cantacuzino murise intr-un accident de masina). Stiau amandoi ce se intampla in tara si erau informati despre iminenta instalare a regimului muncitoresc importat din soviete. Prin intermediul lui Romeo Draghici, avocatul familiei (devenit ulterior primul director al Muzeului Enescu de la Palatul Cantacuzino din Bucuresti), au donat statului roman domeniul de la Tescani (casa si 33 de hectare inconjuratoare incluzand parcul si livada cu meri). Acest act de donatie a salvat efectiv proprietatea, pentru ca autoritatile au fost nevoite sa o protejeze. A ramas neatins in cea mai mare parte mobilierul, inclusiv pianul la care Enescu lucra. Un singur exces regretabil: intreaga biblioteca, numarand peste 12 mii de volume a fost scoasa in fata casei si arsa de catre ignorantii ajunsi la putere. Pe proprietate, in mijlocul livezii se afla si vila "Meri" apartinand lui Constantin, fratele Marucai, necasatorit si fara mostenitori. Constructia, care nu a beneficiat de un regim juridic ferm, a fost vandalizata de localnici, disparand.

TESTAMENTUL, RESPECTAT

Casa memoriala, aflata intr-o stare de degradare avansata a fost restaurata si a primit destinatia actuala, specificata de altfel in mod explicit in actul de donatie si in testamentul lui Enescu, incepand cu anul 1970. Astazi, in concordanta cu dorinta compozitorului si a sotiei sale, aici se organizeaza evenimente culturale din zone diverse, de la concerte si auditii muzicale pana la seri literare, tabere internationale de pictura, seri colocviale. Spatiul interior a capatat destinatiile hotarate de catre Maruca Cantacuzino-Enescu. Salonul familiei, in care sute de seri au rasunat acordurile muzicii celeste, se numeste sala "Oedip" pentru ca aici a fost desavarsita celebra opera enesciana, la care maestrul a gandit 25 de ani si a lucrat efectiv peste 10 ani.

Manuscrisul original al acestei capodopere, datat si dedicat Marucai, se pastreaza la Muzeul "Enescu" din Bucuresti. Camera de zi folosita de Maruca, a carei mama era nascuta Jora, se numeste acum sala "Jora". Incaperea care adapostea biblioteca este azi panotata cu fotografii si documente reprezentative pentru viata compozitorului. Casa este inconjurata de un parc secular a carui "vedeta" este Ulmul lui Enescu, un arbore a carui varsta trece de 250 de ani, sub care nu de putine ori virtuosul s-a asezat sa cante pentru taranii veniti sa-l venereze. In imediata apropiere a casei se pastreaza intacta meraria (locul unde se depozitau fructele pentru iarna) transformata astazi in sala de expozitie, aici fiind puse in valoare tablorile pictate in taberele internationale organizate la Tescani. Tot in vecinatatea Casei Memoriale a fost asezat pe un soclu bustul compozitorului, in spatele caruia se afla oraitul construit din pamantul rezultat din saparea fundatiei, loc unde Enescu obisnuia sa se retraga pentru cateva minute in singuratate.

DOUA MORMINTE

George Enescu si-a exprimat in testament dorinta de a fi ingopat in curtea casei de la Tescani. Vicisitudinea istoriei, dar si universalitatea geniului sau au facut ca aceasta dorinta sa nu poata fi implinita. Marele compozitor a murit si este ingropat la Paris. Pentru a respecta macar formal decizia sa, la Tescani exista numai un mormant simbolic. Si va exista, pentru eternitate, spiritul, genialitatea, lumina inegalabilei Rapsodii Romane.

Multumiri doamnei Ilas Gabriela, custodele conacului pentru informatiile oferite
Conacul de la Tescani, judetul Bacau, este deschis de marti pana duminica intre orele 10:00 - 18:00; tel.: 0234.353.401

Casa a fost construita in anul 1880 de tatal Marucai, Dumitru Rosetti-Tescanu. Din punct de vedere arhitectural ea este un amestec de stiluri si de influente din curentele dominante ale vremii

Specialistii in campuri energetice sustin ca Tescaniul este un loc binecuvantat, puternic incarcat cu energii pozitive, favorabil activitatilor creatoare

In cea mai mare parte mobilierul original a fost pastrat, de la cel aflat in camera folosita de Enescu, pana la piesele din salon, dormitoare, sala de mese, holuri.