x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Timp liber Casa Trei artisti de colectie

Trei artisti de colectie

de Simona Nastac    |    29 Dec 2005   •   00:00
Trei artisti de colectie
ARTA SI KITSCH
Secolul al XXI-lea are mania clasificarilor pentru ca nu mai poate inventa nimic. Ordoneaza la nesfarsit informatia existenta si o recupereaza pe cea uitata, fie cu frustetea unui bilant contabil, fie mai creativ, cu nuante de context si interpretari la zi

Topurile de show-biz si afacerile ne spun cine sunt cei mai buni, cu o marja de eroare infima, pentru ca vanzarile si vilele sunt la vedere. Topurile cu politicieni de asemenea, pentru ca, desi tot ce-i de stat sta, ei isi perinda mai departe siluetele si gafele in ochii lumii, la stiri, talk-show-uri si gale VIP. Ce se intampla, insa, cu scriitorii, muzicienii, regizorii de film, ori de teatru, si artistii vizuali? In afara premiilor de excelenta cu jurii de specialitate, sta cineva cu ochii pe ei sa urmareasca ce fac, unde au spectacole sau expozitii, cat, ce si cui vand? Din cate stiu nu, de vreme ce, la noi, produsul riguros cultural se consuma inca in tacere, fiind considerat ori prea elitist, ori insignifiant in raport cu alte "marfuri" mai profitabile. Si atunci, va intreb cum isi fac cota artistii care nu apar nici in presa, nici in piata publica, nici la Teo?

IN ROMANIA, OCCIDENTUL TE FACE CELEBRU


Ei bine, raspunsul e prin numarul de participari in strainatate, prin nominalizari si premii internationale de prestigiu, caci in Romania - vorba unui artist - Occidentul te face celebru. Cum ar fi ajuns Cristi Puiu in atentia tutoror, daca n-ar fi luat premii la Berlin si Cannes? Cum ar fi facut duet si videoclip Stefan Banica Jr cu Angela Gheorghiu (sau invers, ca aici ierarhia se impune), daca aceasta n-ar concerta la Covent Garden si Royal Albert Hall? Popularitatea de top e discutabila, ca orice idee de bestseller, dar intr-un timp in care marketing-ul si rating-ul controleaza orice strategie de viitor, trebuie sa fii Bill Gates sau Berlusconi sa le ignori.

In cazul artistilor vizuali, nu exista nici o recunoastere institutionala la nivel national in afara premiilor UAP, ramase binisor in urma fata de ceea ce, in contemporaneitate, numim arta actuala. Daca s-ar institui un premiu dupa modelul britanic, gen Beck’s Future sau Turner Prize, motivat valoric, rezonabil financiar si puternic mediatizat, ar fi o sansa ca lumea sa afle ca avem si noi artisti de top, chiar daca nu foarte multi si nici prea des prezenti in galeriile de trista imagine din centrul Bucurestiului. Institutiile statului abia se urnesc insa, cele independente nu-si permit, companiile private prefera sa organizeze concursuri de comunication design, iar colectionarii, atatia cati sunt, nu-si dau seama ca asta ar creste si valoarea propriei investitii. In absenta unei initiative, nu imi ramane decat sa trec in revista, la sfarsit de an, cativa dintre artistii romani care circula prin lume, sunt reprezentati de galerii occidentale, iau burse ori rezidente si se mai intorc si acasa, unde, se stie, doar anonimatul ii asteapta.

ANCA BENERA


Sa vorbim despre pictura, ca celelalte genuri ori nu cadreaza cu profilul revistei, ori au murit demult. As incepe cu Anca Benera (n.1977), care picteaza asiatice, fluide, meduze si alte vietati (sub)marine. Personajele sunt reale, pentru ca Anca le-a intalnit in peregrinarile ei pentru burse si expozitii in Paris, Venetia, Viena, Berlin, Budapesta ori Gent. E un mod indispensabil de raportare la prezent, intr-o lume hibrida si multiculturala. Pentru Anca, cea mai apropiata analogie pentru insatietatea si nefixarea post-postmoderna este cea cu apa: "Ma obsedeaza apa ca virtualitate - spune ea - , ca forma in continua schimbare, ca instabilitate. Am fotografiat-o, am imaginat-o artificiala, prin silicon, apoi am creat instalatii in care apa redefineste suprafata si spatiul." Iar lucrarile sale cele mai recente, care au deschis galeria Mie Lefever din Gent (Belgia), reflecta nemijlocit apetitul pentru experiment si realitati alternative, specifice unui artist care stie sa-si transforme vocatia in program. Deloc de neglijat ca artista este reprezentata constant de galeria vieneza Ernst Hilger, cu care a participat la targurile de arta de la Basel, Bologna, Viena si Madrid.

GORZO


Un alt artist apreciat acasa si prin Europa este Gorzo. Recent a participat la targul de arta de la Bologna, cu o serie de lucrari despre clisee culturale si alte exotisme mioritice
Un alt artist apreciat acasa si prin Europa este Gorzo (n.1975). Recent a participat la targul de arta de la Bologna, cu o serie de lucrari despre clisee culturale si alte exotisme mioritice. Polemic pana la sfidare, a starnit multe scandaluri pentru modul "neortodox" de a trata subiecte delicate, precum Catedrala Mantuirii Neamului ori balada Miorita, plus tupeul de a da o replica "Genezei" lui Michelangelo cu expozitia de pictura murala "Welcome to Paradise" la Galeria H’art din Bucuresti. E adevarat, trebuie sa ai o doza de excentricitate si umor sa-i apreciezi extremismele de limbaj estetic la adresa mediului politic si social. Dar Gorzo si-a facut program din a soca un public prea putin alert la arta contemporana si reuseste, punand in discutie de fiecare data libertatea de conceptie si receptie a actului artistic in spatiul in care traim.

VICTOR MAN


Un nume, afirmandu-se distinct si inovativ in pictura contemporana romaneasca, este Victor Man (n.1974). Artistul a avut de curand prima personala in Romania, la galeria Plan b din Cluj, dupa participarea alaturi de nume celebre la Bienala de la Praga si la expozitiile de grup "Fragile" si "Postfragile" din Geneva. Este reprezentat de galeria Analix Forever (Geneva), cu care a participat la targul de arta Artissima de la Torino. "In lucrarile mele neg orice fel de fantezie sau cautare a resurselor in alta parte decat in real. - spune Victor. De multe ori ma folosesc de imagini care provin din media, iar media este intr-o oarecare masura o sinteza a realului. Intrebarea e daca privitorul are rabdare mai mult de cinci minute sa priveasca, daca ajunge la lucruri. Eu doar le provoc. Gesturi incomplete si finaluri cu incertitudini." Da, dar certitudinea este ca, desi pictura lui Victor cere o a doua privire, un anume grad de subtilitate si explorare, te cucereste de la prima intalnire.
×
Subiecte în articol: artă