Valoarea organizării traseelor în economia teraselor exterioare

ALEI PAVATE, ZONE UTILITARE, DECOR PEISAJER. Acolo unde suprafaţa generală a curţii o permite şi, desigur, în funcţie de deciziile proprietarului, construcţia şi amenajarea unei terase în aer liber trebuie să ţină seama de câteva principii obligatorii.

În general, atât beneficiarii, cât şi arhitecţii recomandă o terasă în prelungirea casei, cu acces simplu şi direct din living sau din bucătărie. Terasa poate fi descoperită sau acoperită paţial ori integral.

O a doua variantă este terasa amenajată de sine stătătoare, în zona spectaculoasă sau de maxim interes vizual al grădinii.

SOARE SAU UMBRĂ?
Una dintre deciziile importante pe care le are de luat beneficiarul este, conform propriilor interese, dacă doreşte să aibă o terasă perfect şi permanent însorită sau, dimpotrivă, una care să beneficieze de o umbră consistentă şi neîntreruptă. Această decizie va determina materialul cu care urmează a fi placată terasa, dar şi speciile florale ce se vor planta în jurul acesteia.

În ambele situaţii, construcţia în sine va trebui să respecte condiţiile tehnice pentru scurgerea apei pluviale şi spălarea sau curăţirea rapidă a pavajului.

Indiferent de poziţionarea ei, terasa va fi uşor accesată, de recomandat din cel puţin două direcţii, cu trasee de trafic logic, comod.

Terasele puternic însorite ar trebui să beneficieze de proximitatea unei piscine, a unui mic ochi de apă sau a unor aspersoare care să răcorească atmosfera în jurul ei.

FUNCŢIONALITĂŢI ŞI TRASEE
Pe lângă funcţionalitatea clasică (suprafaţă destinată relaxării, cu activităţi conexe, cum ar fi servitul mesei), orice terasă poate deveni un punct de plecare, o invitaţie de a străbate cu pasul sau pur şi simplu cu privirea alte zone ale grădinii.

Pentru eventuale plimbări, traseele se stabilesc cu atenţie, aleile se desenează şi se construiesc în aşa fel, încât utilizarea lor să producă o reală plăcere vizitatorului.

În general, lăţimea unei alei trebuie să fie suficient de mare, încât să permită plimbarea unui cuplu. Placajul trebuie să fie antiderapant, iar delimitările laterale vizibile, eventual spectaculoase din punct de vedere estetic.

Terasele exterioare expuse unei însoriri directe, intense şi permanente trebuie să beneficieze de proximitatea unei piscine, a unui mic lac artificial sau de instalaţii de aspersare a apei, pentru a crea umidificarea suficientă a aerului din zonă. Partea terasată îşi va putea păstra independenţa în raport cu alte puncte de interes ori, la rigoare, va putea fi relaţionată cu acestea prin trasee de circulaţie logică