Anamaria Baciu - De la tort la peste crud

Floarea Soaaareluui, Autostrada Soaaareluui...! Riscant refren, tinand cont de faptul ca mai toti parapetii de pe marginea drumului sunt gata mototoliti de alti cantareti la volan. Mai bine ma las de muzica asta si ma pregatesc sufleteste ca atunci cand ajung la Constanta sa m-apuc de bucatarie. Ma rog, vorba vine. Ca eu ma uit, iar altu’ face. Asta-i ca si cu munca. Tare-mi place! As sta sa ma uit ore in sir si tot nu m-as plictisi!

ISTORIE RECENTA. "De bucatareala m-am apucat destul de tarziu", imi aminteste pictorita Anamaria Baciu despre ce munca-i vorba. "Dar cu un scop nobil", adauga. Sigur, munca innobileaza. Dar cum societatea noastra socialista n-are nevoie de nobili... "Am vrut sa-i fac sotului meu un tort cu caramel de ziua lui. Dar pana la urma... a fost nevoie sa cumpar blatul. Pur si simplu nu mi-a iesit. Cu greu l-am facut, dupa ce-am stricat 12 oua si-un kil de faina... Toti prietenii nostri au fost incantati. Dar sotul meu n-a aflat nici pana astazi ca blatul era cumparat. Asa, ca sa aiba impresia ca-s o mare gospodina. Macar datorita tortului aluia, ca in ceea ce priveste reteta asta de peste pe care o prepar acum... Sotul meu e un mare amator de pescuit, dar cand vine vorba despre mancat peste...", spune si trage cu ochiul la cele acvatice ce-si asteapta randul la preparare.

ALO, MAMA. "Tocmai blaturile de tort care ei ii ieseau nemaipomenit mie nu-mi reusesc deloc... Pai, chiar si-atunci cand am incercat sa fac, prima si ultima oara, tortul de caramel de ziua sotului meu tot la ea am apelat. Stateam cu telefonul intr-o mana si cu cealalta faceam treaba in bucatarie."

Se pare ca hands-free-ul e util nu numai la volan... Bag seama ca ar fi mai mult decat urgenta o promotie speciala pentru tinerele gospodine. Ca nu ti-ar conveni sa-ti scape telefonul in ciorba! N-ar adauga nimic spectaculos la gust si ai si pierde indicatia esentiala. Sau sa-ti ramana faina printre taste. La ce tample carunte o sa capeti, o sa zica lumea ca ti-a scos peri albi barbat-tu la telefon!

SECRETE. "Sotul meu n-a stiut, ca era surpriza." Dar cand a vazut factura la telefon..., gandesc eu cu voce tare. "Da’ ce? Nu mai are omu’ voie sa-si sune parintii?", vine imediat replica. Inocenta desavarsita.

"Dupa aia am mai incercat sa facem noi tot felul de mancaruri exotice", reia Anamaria povestea. "Dar nu dupa vreo reteta exacta. Si descopeream secretul prepararii dupa o gramada de experimente. Era distractiv. Atata timp cat gateam impreuna. In ultima vreme insa preferam sa gatim rapid. Nu prea mai avem timp. Azi chiar ca e o zi speciala. De mult nu am mai avut timp sa gatesc cum se cuvine", adauga si se-apuca sa orneze bucatelele de peste intrate, care cum a apucat intr-o jumatate scobita de grepfrut. Rondele de morcov... Ba nu. La castravete merge mai bine o felie de lamaie. E o chestiune de compozitie. Sau sa fie o frunza de leustean... Viata de artist!

DE PRIN VECINI. "Din punctul asta de vedere, gastronomic, dar nu numai, o surpriza foarte placuta a fost Bulgaria, o data cu invitatia pe care am primit-o la Nedko Project, o tabara de creatie care se tine an de an intr-o regiune absolut superba a Bulgariei. Chiar daca nu prea aveam timp si mancam mai mult semipreparate, eram foarte curioasa si am incercat bucataria bulgareasca, atat cat am putut", spune si-mi intinde portia de sushi. E cumplit de cald si nu prea-mi vine sa mananc inainte de lasarea serii. Stiu ca nu-i sanatos, da’ mie-mi prieste (pana la proba contrarie!). Iau totusi cateva bucatele "de control". Receptia fiind facuta, admir suvitele (mai groase, ce-i drept) de sashimi care se perpelesc pe aragaz, indiferente la caldura de-afara. Paralele (intre ele, dar si cu tigaia) joaca sub uleiul incins.

"Dar faptul care m-a surprins cel mai mult in Bulgaria e ca salata acolo constituie un fel de mancare distinct. Se mananca de regula ca aperitiv, asezonata cu cate un paharel sau mai multe, depinde de fiecare, de tuica. Apoi "tarator-ul", un fel de iaurt de consistenta laptelui batut in care se pun castraveti proaspeti taiati marunt. Cam atat din punct de vedere al bucatariei. Din punct de vedere artistic insa, Bulgaria a fost o adevarata bucurie. Doar scopul cu care m-am dus acolo a fost sa creez, sa fiu alaturi de artisti din zona asta a Europei, sa schimbam idei, experienta..."

Deci sa schimbam niscai experienta...

"Cand eram mica urmaream tot ce facea mama in bucatarie. Lingeam toate vasele atunci cand facea prajituri. Ce copil nu face asta? Si facea mama niste prajituri... Pacat ca acum nu prea mai are timp! Si pacat ca eu n-am mostenit de la ea talentul asta!" - Anamaria Baciu, artist plastic

PLATOU DE SUSHI CU SASHIMI SI LEGUME

1 N-o sa-ti spun cat peste-ti trebuie si nici de care. Ca-i de gustibus. Eu unul aleg scrumbia. Zvarl pisicii, de dragul siluetei ei rubensiene, capetele si cozile, iar restul il tai bucati si-l las la sare, pret de-o seara, la frigider. Apoi spal bine, dezosez cu simt de raspundere, ca nu-i placut sa dai de oase, scot pielea si toc in bucatele mici pestele. 2 Apoi storc vreo doua lamai, cam la un kil de peste (na! ca tot am zis cat!) pun oleaca de ulei de masline si amestec (logic!). Acum vine partea dificila! Ca tre’ sa tai niste legume, adica morcovi, castraveti si-o lamaie. Da’ nu oricum, pentru ca o sa-ti foloseasca la decoratii. Daca nu esti artist, ai incurcat-o! Apoi mai trebuie sa sacrifici un grepfrut mare. 3 Despici grepfrutul in doua (cu blandete, te rog, ca si-asa are viata amara!) si-l scobesti de miez. Pe asta papa-l dimineata pe stomacul gol, ca-i sanatate! Dar pana atunci umpli jumatatile scobite cu pestele preparat cum am zis si le decorezi cu rondele si fasiute de legume. Aranjezi platoul si asezi alaturi sashimi (recte, carne de crab!), fiarta sau fripta, dupa gust. Si bagi la ghiozdan neintarziat!

TABLOURI ORIGINALE, CU HAMSII-VEDETA

Cele doua lucrari ale mele cu teme marine, sa zic asa, tot de la bucatarie mi s-au tras. Am prajit intr-o seara niste hamsii si, cum sotul meu nu prea mananca peste, au ramas o gramada. Nici macar pisica n-a catadicsit sa se atinga de ele. Nu ca n-ar fi fost bune! Dar mi-am zis, decat sa le arunc, mai bine le pun la uscat. Aratau foarte bine. Asa ca le-am insirat pe o sforicica si le-am atarnat in balcon. Aproape ca uitasem de ele cand s-a ivit ocazia sa le adaug la o lucrare. Era vorba despre tehnici combinate, hartie manuala, panza, metal. Hamsiile n-aveau cum sa lipseasca! Asa au aparut unele dintre cele mai apreciate lucrari din portofoliul meu! Intamplare? Inspiratie? Cine poate sti? Poate amandoua la un loc.