Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Nu stiu exact cat de folositoare i-ar fi unei gospodine... Cartea de bucate a Lucretiei Borgia.
Slava Domnului ca nu-i decat un volum subtirel!
Era o vreme cand toate fetele voiau sa aiba cartea lor de bucate. Azi le intereseaza cel mult o carte de diete... sau una de trucuri pentru un chip perfect. Insa prin anii ’70, cand Dorothy Martin si sotul sau, Blinder, a tiparit cartulia despre care o sa vorbim ceva mai jos, toate fetele isi cumparau tomuri de bucatarit, ca sa devina bune gospodine, sotii si mame pricepute.
Dorothy si Blinder Martin sunt de parere ca, inca din Antichitate, a inceput sa existe si un model sinistru alimentar, diferitele ingrediente... fatale din unele mancaruri fiind 'acoperite' de un plus de piper negru, de exemplu. Despre Lucretia Borgia si fratele ei, Cezare, spun cronicarii ca obisnuiau sa adauge piper negru in exces, iar asta probabil ca inseamna ceva. Se mai zice si ca erau indragostiti unul de celalalt, ca fiul Lucreziei, Ercule, ar fi fost si fiul lui Cezare, si ca tatal lor, papa Alexandru Borgia, ar fi ajuns si el in patul propriei fiice. Dar astea sunt deja alte istorii. Noi ne vom opri aici doar la legendarele mancaruri de anghinare ale celor doi frati, adunate in 'Cartea de bucate a Lucretiei Borgia'. Cu atat mai 'legendare', cu cat Lucrezia le asezona, pe langa sare, piper si zeama de lamaie cu... arsenic.
Anghinare umpluta
Nu stiu excact unde au descoperit cei doi autori ai cartii retetele Lucretiei Borgia. Ei pomenesc de ani de studiu in arhivele italiene, iar eu nu am de ce sa nu le dau crezare. Trebuie sa va spun insa ca nici una dintre mancarurile cuprinse in volum nu contine, la ingrediente, otrava. Domnilor, puteti manca linistiti, daca vreodata consoarta va gateste dupa ea Anghinare umpluta, pregatita la aburi..., de exemplu. Si ca sa nu va retin mult, va transcriu si eu reteta. Ai nevoie de patru bucati mari de anghinare (din varietatea 'romana', cu 'floarea' mare), 8 felii de paine, taiate in cuburi mici, o ceapa, taiata felii, 100 ml ulei de masline, 75 g branza Romano, rasa, 75 g parmezan ras, doi catei de usturoi zdrobit, doua lingurite de sare, o jumatate de lingurita de piper macinat.
Se taie mai intai ghimpii anghinarei cu foarfeca speciala pentru bucatarie, apoi planta se taie in doua, pe lung, si se pune la fiert cu putina apa, timp de 10-12 minute (doar ca sa se inmoaie), dupa care se scoate din apa si se lasa la scurs intr-o strecuratoare sau pe un plan inclinat. Restul ingredientelor se amesteca foarte bine, dupa care se umplu jumatatile de anghinare, care se pun din nou intr-un vas termorezistent (de fonta, de lut sau de sticla), cu grija sa nu se verse umplutura. Se mai toarna putina apa (nu trebuie sa le acopere) si se da la cuptor, la foc foarte mic, timp de aproape doua ore. Daca e nevoie, se mai adauga apa, dar putin cate putin. Nu se invarte vasul, dar se poate scutura, din cand in cand, ca sa nu se prinda.
Mi-o imaginez pe Lucretia Borgia gatind anghinare romana, imbracata in tinuta stravezie in care a pictat-o Bartolomeo Veneziano... E provocatoare. Si-mi imaginez cum vreunul dintre nenumaratii sai amanti nimereste fara veste in bucatarie, speriind-o (gingasa caprioara!). Ce reactie credeti ca va avea? Va lua de pe masa foarfeca pe care a folosit-o pentru a taia ghimpii plantei si o va infige in pieptul nesabuitului? Sau il va ispiti sa manance din bucatele ei, nu inainte de a adauga un graunte de arsenic din inelul cu otrava pe care-l poarta pe deget, ca sa... sporeasca gustul cateilor de usturoi?
