Cetatea teatrului

La Festivalul International de Teatru de la Sibiu, strazile au fost invadate de gusturi si parfumuri noi

Festivalul International de Teatru de la Sibiu. A devenit o traditie ca in fiecare an (iata, a ajuns deja la cea de-a 12-a editie), la inceputul verii, sa aiba loc aceasta extraordinara manifestare teatrala care transforma Sibiul intr-o adevarata cetate a teatrului. Spectacole in aer liber, foc de artificii, sali supraaglomerate, spectacole-experiment, spatii neconventionale si strazi invadate de o mare de oameni, participanti la festival. De la Piata Mare si pana la Teatrul Radu Stanca, intregul Sibiu pare a fi cuprins de febra festivalului. Terase neincapatoare, vanzatori ambulanti, vata de zahar, porumb fiert, floricele de porumb si cozi interminabile la kebab, saorma si alte produse "traditionale".

Programul extrem de incarcat al festivalului (68 de tari participante), incepand cu primele ore ale diminetii si mergand pana tarziu in noapte, face aproape imposibila urmarirea fiecarui eveniment. Lansari de carte, concerte, spectacole-lectura, workshop-uri, vernisaje si totul in numai 10 zile.

O nota aparte o reprezinta spectacolele desfasurate seara tarziu, incepand cu ora 21:00 si ajungand pana spre miezul noptii, sus in munte, la Cetatea Cisnadioara. Spatiul cu totul inedit face ca reprezentatiile desfasurate aici sa capete un farmec special. Teatrul redevine in acest loc, prin magia spatiului, un ritual. Iar drumul inapoi prin padure, noaptea tarziu, pe o cararuie neluminata, intareste acest sentiment.

Spectacolul "Joy Island" (Insula Bucuriei) din Japonia, desi nu extraordinar, transmite totusi, dat fiind locul de desfasurare, o stare aparte, pe care o spulbera insa reintalnirea cu strazile Sibiului. Mirosul de mancare, deloc traditionala, din pacate, muzica nu intotdeauna inspirat aleasa lasa totusi loc gandului sa strabata acele stradute mici si intunecate care amintesc de Sibiul din alte veacuri.

Fumul de mititei care invaluie piateta special amenajata in apropierea teatrului nu reuseste sa ascunda insa intrarea in Teatrul Radu Stanca. Si daca tot vorbeam de spatii neconventionale, iata ca, desi sala e una obisnuita, regizorul Tompa Gabor, insotit de o trupa din Serbia si Muntenegru, mutand locul spectatorilor din sala pe scena, transforma intregul spatiu de desfasurare a spectacolului intr-un cadran de ceas urias dominat de insusi zeul timpului, Cronos. Spectacolul "Medea-circles" avand la baza textul antic al lui Euripide iese astfel din tiparele unei montari obisnuite, transmitand un mesaj cu totul deosebit: tragedia a murit, traiasca tragedia!

Am plecat de la Sibiu cu sentimentul ca un astfel de festival ar trebui sa aiba loc in fiecare din zonele tarii.

CARTEA CU MIRODENII

Peter Imre e un estet pentru care clipa trebuie arsa de la fereastra trenului. El se plimba in viteza pe bulevardele unui Bucuresti in tranzitie, stabilind un "Who’s who" al restaurantelor. Cronicile sale au siguranta observatiei si dispunerea rafinata a calificativelor. Undeva, localul "cutare" te lasa "cu gura cascata"; in alta parte, limita bunei dispozitii e doar cerul; pentru un restaurant are doar doua cuvinte: eleganta si stil, altul fiind o enciclopedie britanica deghizata. Sentintele acestea au un dozaj aproape clasic. Intentia lui Peter Imre e, de fapt, de a-i feri de drame culinare pe clientii indecisi care devin victimele experimentelor de bucatarie. Autorul se foloseste de un sistem de notare a calitatii restaurantelor de la 0 la 6, acordand insa nota maxima unui local parizian. "Nu sunt prea multe lucruri care ma surprind in viata, ceea ce dovedeste ca ori sunt prea batran, ori am vazut prea multe" - scrie acest talentat observator al spectacolului vietii. "Sunt un jurnalist amator", crede Peter Imre despre sine, dar orice pagina din cartea aceasta il contrazice. (Tudor Cires)