x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Timp liber Culinar Ciorba de aur

Ciorba de aur

11 Ian 2005   •   00:00

Jurnalul de bucatarie nr. 13
SUMAR - Jurnal de bucatarie (12 ianuarie 2005)

Miezul iernii

EDITORIAL
E in mijlocul anotimpului acesta un timp de tainice prefaceri. E vremea germinarilor. Daca asculti cu urechea o samanta, simti cum inima ei freamata, cum dicotiledonatele tremura deodata din cele doua aschii de viata, presimtind clipa tot mai aproape a iesirii la lumina. A inluminarii. Exista o minune pe care numai farama de Dumnezeu din fiece bob purtator de traire o poate implini: minunea: aceasta a vietii subtiri care razbeste intai prin straturi succesive de frunze uscate (ramasite ale anului vechi). Si creste, si creste, pana devine o viata puternica. Altfel, cum sa explici de ce, la cea mai timida raza de soare, din adancuri, din bulbul lui uitat un an intreg, ghiocelul simte chemarea luminii si, desi abia suntem in miezul calendaristic al iernii, iese deasupra, razbind prin frunzele vechi, cu varful lui subtire, fragil, impungandu-le, gaurindu-le, facandu-si loc. Si, ajunsa deasupra, in fine, stralucind deasupra frunzelor vestede si intre ochiurile de apa inghetata, floarea aceasta dintai a fiecarui an curata zarile de smog cu parfumul ei inocent. Pentru fiecare dintre noi vine un timp in care suntem asemenea unui ghiocel in plina iarna. Fragil si puternic. Curat. Luminos. Viu, inainte de toate.

Reteta de suflet

De doua-trei ori pe saptamana, unul dintre drumurile zilei trece, obligatoriu, prin piata. Nu conteaza anotimpul. Stiu ca acolo gasesc rezerva de vitamine de care am nevoie, pentru ca ritmurile celelalte ale vietii sa se desfasoare firesc. Uite, acum, e miez de iarna. Ai zice ca pamantul nu mai rodeste, ci sta in asteptare; dar piata iti dezvaluie un alt adevar.

Cu sau fara zapada, iarna nu pune oprelisti vietilor subtiri din seminte, din radacini, din frunze. Sfielnice ca o fetiscana impurpurata in obraji de vant, ridichile de luna anunta o primavara prematura. Sunt tare deosebite ridichile acestea ale iernii, de cele ale altor anotimpuri. Nu sunt nici seci de lipsa ploilor, nici crapate de abundenta lor, nici iuti, sa piste la limba. Sunt blande, si cand le musti iti umplu gura cu un gust care nu e fad, ci plin de dulceata. Ai zice ca blandetea lor le face sa razbeasca prin iarna.

Ei, si daca vrei sa faci o salata, mancare usoara, de care ai nevoie dupa zilele de sarbatoare, cu bucate grele, din carne de tot felul, piata iti ofera inca: fire subtiri si fragede de ceapa verde, si marar, si patrunjel, si spanac, si "salatile ursului". Cu telina rasa (peste care a dat, asemenea, tineretea, caci frunze verzi si parfumate se itesc din tesitura de deasupra), cu morcov pastrat bine in lazi cu nisip, peste iarna, cu rosii si castraveti adusi de cine stie pe unde, parca pentru a anihila frigul din noi, cu toate astea si cu cate iti mai trec prin minte poti sa te consideri fericit: ai sansa sa te hranesti sanatos si in mijlocul iernii. Sa-ti inzecesti puterile.

De doua-trei ori pe saptamana, unul dintre drumurile zilei trece, fara indoiala, prin piata. Mai sunt acolo, insirate pe tarabe, tot felul de produse de care orice gospodarie bine inchegata are nevoie. Cartofi, despre care ti se spune ca sunt "de Covasna" ori "de Suceava" ori de prin alte parti stiute ca fiind "ale cartoflarilor", de traditie in cultura cartofului, adica. Asa cum "ceapa rosa de Buzau" e mult cautata. Mai gasesti hrean, si sfecla rosie, si miere curata, si fasole, si grau, si miez de nuca, si arpagic. Si samanta buna pentru anul ce vine. Samanta pentru rasadurile ce vor fi puse la primavara in gradina ori pentru florile care iti vor impodobi casa si sufletul.

.

.

JURNAL DE BUCATARIE (colectie)
Ciorba de aur
×