Clatite estivale in plin festival

Caldura de afara depasea limitele suportabilului. Autocarul de la Sebis la Moneasa parea si el invins de puterea soarelui. Mergea agale. Dar, de indata ce a intrat in Moneasa, parca piciorul soferului a fost uitat pe acceleratie. Si nu am inteles de ce pana cand nu am ajuns la locul stabilit: "Festivalul clatitelor". Drumul de la autocar pana la cei care preparau desertul proslavit a fost o adevarata cursa cu obstacole. Nimic neplacut, insa: trupuri feciorelnice sau dimpotriva, bine plamadite, in costume de baie, muschi bine bronzati, fete vioaie. Doar era sfarsit de saptamana. Aroma clatitelor ii atragea pe toti spre tigaile incinse. Voiam sa vad ce au clatitele acelea asa de special, incat de cinci ani vin mii de oameni din Arad si judetele limitrofe sa le aduca "un omagiu".

OFERTA. De la unul dintre organizatori, actorul Zoltan Lovasz, am aflat ca de la inceput evenimentul s-a dorit ca sa fie "cel mai tare festival estival de la Moneasa". Si, daca socoteai dupa multimea de oameni prezenta, nu puteai sa-l contrazici. Mai ales ca, daca voiai sa mananci o clatita, trebuia sa stai la coada vreo jumatate de ora. Efortul merita. Erau si foarte gustoase, dar, mai ales, erau gratis. Oferta in acest caz nu a fost foarte bogata, amatorii de clatite avand de ales intre umplutura de dulceata si umplutura de… dulceata. Alte umpluturi - carne, inghetata, creier - nu ar fi rezistat atatea ore in soare. Insa cei care voiau sa incerce clatite cu umpluturi mai deosebite le gaseau la restaurantele din zona. Ar fi trebuit doar sa scoata un ban din buzunar. Intre 1,5 si 2,5 lei noi, in functie de ingrediente. La bucataria terasei, care oferea clatite contra cost, agitatie de nedescris: "Trei cu cioco, patru, carne, trei, inghetata", se striga de dincolo de tejghea. Teo Morar, initiatorul acestui festival, era cel care umplea de zor clatite. "Nu imi plac in mod deosebit, sa nu credeti ca mananc numai clatite tot anul, dar acesta este un eveniment care aduce turisti in statiune." Nici nu se uita la mine. Era atent doar la cantitatea de umplutura pe care o aseza pe clatita. Apoi o impacheta cu repeziciune, ducea farfuria pe tejghea si de acolo clatita isi urma drumul spre gurmandul pofticios.

POFTA. Acestia din urma asteptau la mesele de afara, cu furculita si cutitul in mana, gata "sa atace" desertul. Parea ca lumea nu mai are pofta de ciorbe si fripturi, de prajituri si inghetate. Clatitele le inlocuiau cu succes. Umpluturile de carne, creier sau ciuperci - care tineau loc si de masa de pranz pentru cei mai infometati - cele de ciocolata, inghetata, branza dulce - pentru amatorii de desert. Daca ar fi sa facem un top al celor mai cerute clatite, in fruntea clasamentului sta cea cu ciocolata, urmata de cele cu carne, iar din urma venea tare clatita cu branza dulce.

Turistii au avut parte si de distractii pe cinste. Un concurs de preparat clatite pentru jurnalisti si unul pentru politicieni. Fiecare dintre ei a incercat sa faca cele mai bune deserturi. Actiunea a fost mai mult o forma de divertisment decat un concurs in sine.

Anul trecut, insa, la aceste intreceri, pionii principali au fost turistii. Unul dintre acestia a rezistat cu stoicism sa se toarne peste el 30 de kilograme de aluat pentru clatite. Un altul a castigat titlul de cel mai rapid mancator de clatite: 15 in 60 de secunde. Nici brazii din jur nu au scapat, pentru ca organizatorii au avut ideea sa ii impodobeasca cu clatite. La indeplinirea acestei sarcini au contribuit cu succes participantii la concursul de aruncare a clatitei. Forta unora a fost atat de mare, incat desertul s-a oprit printre crengile rasinoaselor.

Anul care vine le va aduce turistilor "cea mai plimbata clatita" din lume. S-au gandit ce record mai au de batut in lumea clatitelor si atunci au remarcat ca nimeni nu a plimbat din mana in mana o clatita pe o lungime foarte mare. Asa ca norocoasa castigatoare va fi purtata din mana in mana de la Moneasa pana la Dezna.

AMINTIRI. In zona nu exista o traditie foarte puternica legata de clatite, insa Zoltan Lovasz isi aminteste din copilaria sa cum, in fiecare duminica dimineata, mama le facea clatite umplute cu ciuperci. Alaturi de acestea, in umplura mai punea foarte mult patrunjel si cascaval. Si cea mai buna companioana a clatitelor era berea pe care o puteau bea "cand stiam ca nu avem nimic de facut". De atunci parca, pasiunea pentru clatite a crescut si a inventat o reteta. "Tort de clatite". "Se pune un rand de aluat. Unul de zahar amestecat cu scortisoara si nuca, apoi alt rand de aluat, apoi iar compozitia si tot asa. Se baga la cuptor si iese o minunatie. Si, daca vreti sa aveti clatite pufoase si dupa doua zile dupa ce le-ati facut, tot de la Zoltan aflam solutia: "Clatite umplute cu branza dulce, praf de budinca de vanilie, stafide. Se pun intr-un vas Jena o clatita, umplutura, alta clatita, umplutura, iar la sfarsit se pune smantana si zahar vanilinat, introducandu-se la cuptor. Chiar daca se racesc, raman pufoase si nu se intaresc".

Am plecat de la Moneasa lasand in urma parfumul de clatite, aroma aceea a aluatului pe care o poti recunoaste chiar si cu ochii inchisi. Caldura amplifica senzatiile, dar si somnul. Asa ca drumul de la Moneasa la Arad mi l-am petrecut visand la clatite. Cand m-am trezit, langa mine, un pusti pistruiat infuleca de zor ce altceva decat... clatite.