
Scriitorul Constantin Bacalbașa spunea că mititeii au apărut accidental într-un restaurant din București, când bucătarul a rămas fără mațe de oaie pentru cârnați ș a pus carnea direct pe grătar. De asemenea, bucătarul de la un alt local din Capitală spunea că micii sunt de proveniență balcanică, din Serbia, iar românii i-au adoptat și adaptat, potrivit romaniatv.net.
O scrisoare păstrată la Biblioteca Academiei din București, din 16 iunie 1920, dezvăluie rețeta originală de la Caru’ cu Bere. Aceasta detaliază modul de preparare, condimentare și coacere a micilor de altădată.
Rețeta originală de mici
Se folosește carne de vită de la gât, trecută de două ori prin mașina de tocat, fără a îndepărta grăsimea. Dacă era prea slabă, se adăuga seu de vacă sau de oaie. Carnea de porc era interzisă pentru a nu altera gustul.
Pentru zeamă se pregătea o supă concentrată din oase de vită cu măduvă, fiartă îndelung, adăugată apoi în compoziție.
La 1 kg de carne este nevoie de condimente: 8 g piper proaspăt pisat, 12 g cimbru uscat, 4 g enibahar, 2 g coriandru, 2 g chimion turcesc, 1 g anason stelat, 8 g bicarbonat de sodiu, 1 linguriță zeamă de lămâie, 1 lingură untdelemn, 1 căpățână mare de usturoi aromat.
Condimentele erau adăugate treptat, iar compoziția se frământa o oră, apoi se lăsa la rece o zi și o noapte. Apoi se adăuga mujdei de usturoi strecurat și se frământa din nou.
Micii erau de dimensiunea degetului mare și se ungeau cu ulei înainte de a fi puși pe grătar. Aceștia se prăjeau pe jar iute, întorcându-se doar de trei ori. Secretul era să nu fie gătiți excesiv pentru a nu pierde din savoarea sucurilor din carne. Aceștia se serveau fierbinți, alături de chifle proaspete și muștar aromat sau picant.

Autorul scrisorii susținea că unii oameni adăugau carne de porc sau oaie, ceea ce schimba gustul. Și lipsa usturoiului sau a piperului ori prăjirea acestora la foc slab erau considerate erori grave, potrivit a1.ro.