Dacă greşeşti, mori!

"Suntem o naţiune inteligentă, care în astfel de situaţii nu prea acceptă să nu înţeleagă ce se întâmplă şi caută explicaţii... Dar, după cum ştiţi, în această artă, secretul se păstrează din raţiuni artistice"

Azi vii, mâine pleci, "vorba" unui cântec. Ai revenit în grila Pro TV cu I.Real, dar emisiunea nu are o ritmicitate anume. De ce?

Lucrurile de genul experimentelor cu îngropatul la doi metri în pământ, cu trenul care era să intre în mine sau cu levitaţia nu le poţi face chiar pe bandă rulantă. E nevoie de o pregătire în prealabil, de câteva luni bune, pentru că sunt numere foarte periculoase, iar, dacă nu le iei în serios, cu siguranţă poţi termina totul de la primul episod. Apoi, vă rog să mă credeţi, aş fi putut încerca să fac ceva săptămânal sau lunar, dar cu siguranţă nu mai era calitate, ci cantitate. Iar eu sunt un om care pune foarte mare preţ pe calitate, pentru că îmi respect telespectatorii care aleg să îşi petreacă o oră alături de mine.

 În cea mai recentă ediţie te-ai lăsat călcat "în picioare" de un buldozer de 15 tone. Sigur, nu ai să ne dezvălui trucurile pe care le-ai folosit, dar totuşi o explicaţie cât de cât plauzibilă ai putea să ne oferi şi nouă, celor care stăm cu gura căscată şi cărora le vinzi iluzii?

Suntem o naţiune inteligentă, care în astfel de situaţii nu prea acceptă să nu înţeleagă ce se întâmplă şi caută explicaţii... Dar, după cum ştiţi, în această artă, secretul se păstrează din raţiuni artistice, pentru că noi, magicienii, fabricăm vise incredibile... iar omul are nevoie să viseze lucruri care mereu au părut imposibile şi care nu au făcut altceva decât să îi stimuleze imaginaţia atât de mult încât unele au devenit azi posibile. Mă refer la invenţii şi la tehnologii de ultimă oră, pe care, dacă le duceai în urmă cu câteva sute de ani şi le arătai celor din acele vremuri, te credeau extraterestru sau poate, cine ştie, chiar te ardeau pe rug.

 Cât la sută din ceea ce faci înseamnă risc şi cât e iluzie?

Linia dintre iluzie şi realitate la astfel de numere este foarte subţire, aproape ca o muchie de cuţit. Şi, dacă o încalci cu doar câţiva milimetri, poţi ajunge lejer în scaunul cu rotile... La numărul cu trenul accelerat din faţa căruia m-am ferit în ultima secundă, puteam fi cu uşurinţă izbit de tren... sau la numărul cu îngropatul la doi metri sub pământ, cu mâinile şi picioarele legate, mă puteam sufoca la cea mai mică greşeală... Ca să nu mai spun că nu ai vrea să-ţi imaginezi cum e să fii strivit de un cilindru compactor. Pentru a putea realiza astfel de numere spectaculoase, dar şi periculoase, trebuie să îmi asum nişte răspunderi foarte mari. În general, în aceste experimente trebuie să fii foarte exact în tot ceea ce faci şi să nu îţi pierzi firea. De exemplu, e bine să fii calm şi să respiri normal când eşti îngropat de viu, să nu cumva să termini, mai repede decât trebuie, aerul din sicriu... sau, în momentul în care vrei să te înclini la peste 45 de grade peste calea ferată şi mai ai de gând să şi aştepţi trenul, va trebui să te dai la o parte chiar în ultima secundă, dacă vrei să fie ceva cu adevărat spectaculos... iar dacă greşeşti mori. În ziua de azi, magicienii au împins prea mult limita iluziei şi deja trec în extrema cealaltă, a cascadoriilor foarte periculoase, a testelor incredibile de anduranţă. Aşteptările publicului sunt din ce în ce mai mari, aşa că, vă spun cât se poate de serios, că e posibil ca la un moment dat să apară în ziar o ştire că am dat colţul... şi nu va fi o iluzie.