În Bucureştii anului 1934, de sub teascurile Tipografiei Universul, apărea o carte numită “Dictatura gastronomică”, ale cărei prime fraze curgeau astfel: “Mi se cere să fac o prefaţă pentru o nouă carte de bucătărie?!... Mi se cere mie!?...

În Bucureştii anului 1934, de sub teascurile Tipografiei Universul, apărea o carte numită “Dictatura gastronomică”, ale cărei prime fraze curgeau astfel: “Mi se cere să fac o prefaţă pentru o nouă carte de bucătărie?!... Mi se cere mie!?... Mie, un stăruitor al alimentaţiei cu regim, un oprit de la cele mai excelente pregătiri culinare!?... Este ca şi cînd s-ar cere unui ateu să comenteze o evanghelie şi... unui ministru de finanţe să dea, astăzi, un buget echilibrat!” Gurmandul – şi gurmetul – Constantin Bacalbaşa (cunoscut mai mult pentru “Bucureştii de altădată”) trebuia să-şi “ţină la popreală” poftele culinare pentru a-şi proteja sănătatea, iar îmboldirea asta nouă dată peniţei domniei-sale avea să-i provoace “oarece nemulţumiri”.

Povestea, veche de trei sferturi de veac, a devenit actuală, cînd am început dialogul despre bucătărie şi tainele ei cu vedeta postului de televiziune Antena 2, Mihaela Tatu. “Nu sînt eu omul potrivit ca să vorbim despre mîncare! Viaţa mea este o continuă cură de slăbire! De şapte ani mănînc numai salate!” Ei, dar ce sînt şapte ani în viaţa unui om? Şi încă a unuia care, după propria-i mărturi­sire, se trage “dintr-un neam de oameni nurlii, cărora le-a plăcut să mănînce, să trăiască, să rîdă”. Sămînţă de gurmand-gurmet – ca şi Bacalbaşa cel citat –, Mihaela Tatu a acceptat să vorbim pe îndelete despre gusturi şi arome păstrate într-o memorie afectivă.

Stil de viaţă

“Eram într-un moment de început de sezon, cînd te pregăteşti – cu ore de sport, de masaj, cu reţineri de la mîncare… Eram într-un astfel de moment şi plec… în Spania. Am ajuns la Madrid şi mi-am zis: Nu mănînc decît salate! Bine, bine! S-o crezi tu! Am luat şi din aia, şi din aia, şi puţină îngheţată, şi cartofi, şi orez… Şi am băut Sangria, şi am fost la un club unde se dansa flamenco. Să nu mă întrebi cum a fost după ce m-am întors!”

Nu întreb. Dar înţeleg ce greu trebuie să-i fie să se reţină de la “degustarea bucatelor” unui om care declară: “Îmi plac la nebunie gusturile! Îmi place să le combin”. Ori tocmai combinaţiile sînt bombe calorice. “Dacă mănînci pîine – singură –, sau un cartof fiert, sau o friptură la grătar, e OK; dar cînd le combini… Buuum! De aceea a trebuit să îmi disciplinez programul zilei, iar în bucătărie să îmi ocup timpul cu… pregătirea salatelor. Fiica mea a achiziţionat un «aburitor», cu mai multe compartimente. Punem jos ciupercuţe, broccoli şi condimente deasupra, apoi conopidă. Pregătim legume la aburi, pe care eu le mănînc cu ustu­roi şi zeamă de lămîie, ori cu peşte fiert… S-au dus plachiile, cu tot felul de sosuri de roşii şi ceapă.

Mai uşor cu combinaţiile. Bucătăria mea poate să sufere, oalele să plîngă, tigăile să suspine: în frigiderul meu veţi găsi numai bro­ccoli, ardei, roşii, ceapă verde şi multă salată”.

Spre deosebire de Bacalbaşa, Mihaela Tatu nu-şi numeşte însă regimul “regim”, nici “dietă”, nici “cură”, ci “stil de viaţă”.

Altfel, despre salată

Cu totul alt stil de viaţă, însă, decît cel al copilăriei, cînd, revenind de la şcoală, intra în bucătăria plină de arome: “Mama era atentă cu toate detaliile artei culinare. Toate vecinele veneau şi gustau din mîncarea ei şi spuneau: «De ce nu-mi iese şi mie mîncarea aşa de bună?». Tata a fost un gurmand şi mama a trăit ca să gătească. Poate de accea s-au şi înţeles atît de bine.” A moştenit gurmanderia tatălui şi ta­lentul la bucătărit al mamei (deopotrivă cu reţetele şi secretele ei). Condiţia de vedetă TV cere însă multă disciplină. Salata se mănîncă numai cu salată!

Nici vorbă să mai facă astăzi ce­lebra ciorbă cu salată a mamei, cu “soldăţei de slănină”. Din sertăraşul bine garnisit al memoriei, reţeta e însă la îndemînă. Poate cineva mai puţin “oprit” de la combinaţii savuroase se simte tentat să o încerce: “Se taie din slănină (din cea cu straturi fine de carne prin ea) pătrăţele care se prăjesc uşor, pînă se fac puţin jumări. Se pune salata tăiată şi se amestecă în tigaie, să se aurească de la grăsime, şi abia apoi se toarnă peste zarzavatul care fierbe în oală”.(Noi am încercat reţeta în bucătăria redacţiei şi a fost într-adevăr savuroasă)

Ca şi invitaţii săi de la “Celebri sau nu”, Mihaela Tatu mai are încă secrete de spus. Şi nu este neapărat vorba despre secrete culinare.

 

Incursiune în bucătăria cu arome, gusturi şi amintiri

Secretele mamei

Mihaela Tatu contrapune timpului (culinar) de azi,  “verde crud”, amintirile unor ani mai bogaţi în savoare. Anii în care “erau sfinte ouăle ochiuri pe care le făcea mama în tigaie, în uleiul potrivit de bine încins, cît să se facă pojghiţă rumenită pe fund şi gălbenuşul să rămînă moale; cu mărar tocat deasupra, cu piper şi cu puţină boia sau paprika dulce”. Înşiruirea bucatelor care dospeau, fierbeau, se prăjeau ori se coceau în bucătăria din Braşov a familiei vine, firesc, odată cu… “secretele mamei”. “Făcea tocăniţa de cartofi într-un anume fel, cu cartofii fierţi separat. Zarzavatul de la ciorbă, mama nu-l punea direct în apa care fierbea, ci, tocat mărunt, îl perpelea întîi în ulei. Am învăţat de la ea cîteva secrete. Niciodată nu pui peste mîncare apă rece; completezi, dacă e nevoie – dar să nu fie nevoie! – cu apă fiartă. Niciodată nu amesteci în mîncare cu lingura de metal, ci numai cu cea de lemn. Mama avea cîte o lingură pentru supă, pentru ciorbă sau maioneză, ca să nu prindă miros una de la cealaltă. Fundul pe care tăia ceapa era unul, cel pentru tăiţei – altul. Dacă reîncălzeşti ciorba, atunci trebuie să o fierbi pe toată, altfel se strică. Şi nu mă lăsa să mănînc din oală, pentru că dacă ar cădea o firmitură în  mîncare, aceasta se borşeşte.”

Salata Mihaelei

Uită-te în cămară şi în frigider şi vezi dacă ai următoarele ingrediente: bucheţele de broccoli şi de conopidă, o căpăţînă de salată, cîteva fire de ceapă verde, un ardei, o roşie, cîteva măsline, o lingură de ulei de măsline, praf de curry, busuioc uscat, limete şi alune. Pregăteşte întîi broccoli şi conopida, la aburi, condimentate cu praful de curry. Lasă-le să se răcească şi pune-le peste salata verde, tăiată. Adaugă ceapa, ardeiul şi roşia (tăiate după plac). Presară alune (sînt mai sănătoase decît crutoanele de pîine) şi uleiul de măsline.

Presară busuioc şi stoarce deasupra o limetă (lămîie verde, a cărei aromă e mai intensă decît cea de lămîie obişnuită).