Dragoste de cafea

Lasati-ma sa va spun despre o istorie care se intinde pe cinci secole, istoria cafelei care a devenit un obicei national in Grecia, o marca a acestei tari.

Folosind doar cafea Arabica, cafeaua greceasca, "o ellinikos kafes", a aparut pentru prima data in Constantinopole, Salonic si nordul Greciei, unde grecii, supusi ai Imperiului Otoman, au cunoscut impreuna cu turcii gustul si aroma cafelei.

In Salonicul secolului al XVII-lea existau mai mult de 300 de cafenele care, incet, incet, s-au raspandit in toata Grecia. A fost o dezvoltare naturala a obiceiului cafelei, din soiul Arabica, de pe platourile etiopiene, prin Peninsula Arabica, Balcani si de aici in toata Europa. Prima cafenea din Viena a fost deschisa de un grec.

Dar, odata descoperit gustul cafelei de catre restul Europei, au inceput in timp sa apara noi metode de preparare, precum cafeaua filtru si espresso, cafeaua greceasca si-a pastrat originalitatea sa impreuna cu secretele sale pana in ziua de astazi.

PULBERE FINA. Cafeaua nu era consumata doar in cafenele, ci si in casele grecesti. Pentru aceasta piata existau bacaniile cu coloniale, de unde gospodinele se aprovizionau cu cafea verde, pe care o prajeau si o macinau in casa. Primele magazine specializate in cafea apar la inceputul secolului XX. Ele se ocupau cu importul si procesarea cafelei. Unele dintre ele au rezistat de-a lungul timpului pana in ziua de astazi, ca acelea din Pireu, unde o strada intreaga este dedicata unor asemenea magazine, in care mirosul cafelei prajite si proaspat macinate excita de departe simtul olfactiv. Poate tratamentul, secret bine pastrat, poate faptul ca e macinata pana ajunge sub forma unei pulberi fine incarca atmosfera de atomi parfumati cu cafea.

RETETE SECRETE. Prepararea unei cafele grecesti este o arta. Trebuie urmati pasi precisi pentru a ajunge la a te delecta si incanta cu gustul neasemuit al cafelei.

Fie ca este vorba despre ibric, ("briki"), apa, foc sau cafea, totul are rostul si locul sau in aceasta arta. Se foloseste un ibric mic de capacitatea a trei, maximum patru cesti mici de cafea. Se masoara cantitatea de apa folosind ceasca cu care va fi servita cafeaua, se adauga zahar in functie de felul cafelei, aici e o adevarata tehnologie: pe masura ce apa fierbe, se amesteca zaharul pana se dizolva. Din acest moment se adauga cafeaua, o lingurita la o ceasca, si se amesteca putin. Se reduce si flacara, pentru a da timp cafelei sa fiarba si sa se ridice spre marginile ibricului.

Sub nici o forma nu mai interveniti sa amestecati, ar fi pacat de munca depusa pana acum... se pierde toata "afreaua" (spuma) ce se formeaza deasupra. Se ia de pe foc si se lasa putin timp zatului sa se aseze, si e numai buna de servit.

Este o cafea pentru fiecare gust in parte: "sketos" (cafea fara zahar, tare si amara), "metrios" (cu un gust dulce mediu, doar o lingurita cu zahar), "glykos" sau "vari glykos" (cu un gust asemanator mierii) si "glykos vrastos" (cu gust dulce, dar are mai putina afrea datorita faptului ca a dat in foc de mai multe ori).

O CAFEA UNICA. La servirea ei, alaturi se pune si un pahar cu apa, pentru ca fiecare gura de cafea sa fie unica si sa nu ia aroma celei anterioare, bautorul luand si inghitituri de apa. Totul se transforma intr-un ritual (peste 90% dintre greci sunt consumatori de cafea), care dureaza ore bune in fata unei mici masute din afara cafenelei in imaginea soarelui care rasare din mare.

Dar grecii nu sunt numai iubitori ai traditiilor. Sunt si inovatori cu spirit de aventura. Cel mai recent tip de "cafea greceasca" este servit rece cu gheata si este facut din cafea nes (pudra sau granule). Aceasta cafea este servita pe timpul verii si a inceput sa se raspandeasca in Europa si in America, purtand numele inventat in Grecia de turistii francezi: "Frapp...!".