Eleganta altui veac

Am avut intotdeauna convingerea ca o revista de cultura gastronomica respectabila trebuie sa cuprinda si o cronica de restaurant - cateva cuvinte mestesugite, care sa dea celui ratacit in labirintul ofertelor culinare si celui intrat pentru prima data intr-un local imboldul de a merge mai departe. Cronicile pe care le propun sunt, categoric, subiective. Nimeni n-a mancat cu limba altuia! Pastrand respect pentru gustul fiecaruia, ma voi limita sa pun in pagina mici observatii culinare pe care presupun ca le veti amenda, ghidati de rafinamentul propriu.

Secolul al XIX-lea romanesc e, cu toate minunile si inventiile sale, un secol al redescoperirii hranei. Aglomeratiile urbane si avansul tehnic au impus aparitia alimentatiei de serie - diversificata, usor de gatit, ieftina. Afacerile prospera, oamenii politici si cei cu dare de mana vor sa fie vazuti de norod, iar prezenta lor in spatele vitrinei aduce celebritatea primelor restaurante romanesti… Mancarea si bautura ii unesc pe toti intr-o convivialitate democratica de invidiat….

Observatiile acestea nu vin intamplator: duminica trecuta am luat masa la cel mai nou restaurant din Bucuresti, local recomandat drept continuator al traditiilor gastronomice de secol al XIX-lea. Cel mai nou e si cel mai vechi? Aproape adevarat. Conceput la parterul unei cladiri solide de pe strada Bolintineanu colt cu Hristo Botev, Restaurantul Rossetya are, mai degraba, ceva din constructiile veacului trecut: masivitate, eleganta, proportie, stil. Cele doua saloane si cafeneaua sunt mobilate clasic, fara umplutura de obiecte inutile. Discret, in saloane canta Zavaidoc, Jean Moscopol si Cristian Vasile, din rame se uita la noi Bucurestiul anilor 1890 cu lampile de petrol si cu sacagiii lui.

Aleg din meniu "gustarea calda Rossetya", cu franjuri de pui, ficatei de pasare, ciuperci pane, cascaval pane si carnaciori de casa: simfonia unor bunataturi de rafinament - fiecare in sine. Vesela alba si tacamurile italiene, sclipind la intalnirea cu soarele strecurat discret (pana si el!) prin draperia noisette, intaresc senzatia baudelaireana de «luxe, calme et volupt...». La felul principal, aleg un «file de salau ca la Borcea» cu doua bucati de peste marinat in sos de vin, lamaie, verdeata si foi de dafin - tolanite intr-un pat de unt galbior. Savoarea-savorilor! Oare cei de pe Borcea stiu ce mananc eu? Intr-o canuta cu burlui, ospatarul cu sort lung, si manierat ca la Maxim’s imi aduce vinul casei, in timp ce gandul ma poarta deja la desert: «papanasi cu smantana si dulceata de visine». Cer alta dulceata: de mure? Nu. Obtin doar gem de caise. Pacat. Pentru o clipa, am crezut in perfectiune… Oricum, papanasii au fost mai buni decat ultimii, pe care i-am mancat la Sinaia. Dupa o ora si jumatate, termin pranzul cu satisfactia de a fi mancat ceva bun si relativ ieftin. Ma fotografiez in holul restaurantului si promit ca voi reveni, fie si numai pentru a servi o cafea.

Rossetya! Ce inspiratie va fi avut nevasta patronului sa-i puna numele asta - dubland "s"-uri, injumatatind "t"-uri si adaugand un "y" cu fason occidental?… maxgourmet@k.ro

DE GUSTIBUS

MUSCHI DE VACA ROSSETYA Citește pe Antena3.ro Polițiștii au aflat, în sfârșit, ce s-a întâmplat cu Louisa, o femeie care a fost găsită moartă în casă în 1967 "Specialitatea casei", muschiuletul fraged de vaca (nici prea in sange, nici prea uscat), intr-un sos de unt, cimbru, menta, zeama de portocale, lamaie si coniac, nu-si face de rusine numele. Pur si simplu se topeste in gura! Descopar sub carne o felie de grepfrut, iar alaturi - decor superb de brun, roz si verde - cateva buchete de broccoli cu gust suav si nefiresc, intre portocala si menta.

NOTELE LUI MAX

Restaurantul Rossetya Str. D. Bolintineanu nr. 9 Mancare - 4/5 Servire - 4/5 Ambianta - 4/5 Pret - 3/5