Finlanda in multe culori

"Pasiunea pentru pictura o am din copilarie. E ceva cu care te nasti. Cu siguranta, mai tarziu au existat pictori care m-au influentat, dar imboldul pentru a picta nu poate veni decat din interior."

In atelierul micut in care m-a invitat Cristina Ciobanu, pe o strada din Bacau, se infiripa o poveste despre ce inseamna a calatori prin viata si prin lume. Scenografa a Teatrului din Bacau, Cristina Ciobanu lucreaza cu pasiune pentru a transpune scenic ideile regizorilor cu care face echipa. Domeniul in care se simte cu adevarat libera si neingradita este tot pictura. Pensulele, picturile incepute aflate in jurul nostru, toate creeaza un alt univers, amintind de boema pariziana.

CREATIE. De la pictura si scenografie discutia aluneca firesc spre expozitiile pe care le-a deschis de mai multe ori in Finlanda. "Un ajutor extraordinar ne-a dat Ambasada Romaniei din Finlanda, altminteri ar fi fost mult mai greu sa reusim. Iar expozitiile deschise de noi acolo, intr-un mediu cu totul diferit de ceea ce exista aici, s-au bucurat de un real succes. Dar de mers, n-am mers numai acolo. Am fost, spre exemplu, si in India. Acolo iarasi e vorba despre o alta lume. Pe care un european n-o poate atinge doar din povesti si amintiri. Dar sa revenim la Finlanda. Dincolo de cultul, si nu exagerez deloc atunci cand spun cult, pentru natura, finlandezii sunt oameni pentru care cultura are o importanta cu totul speciala. Televizorul nu este nici pe departe personajul principal in familie, ci mai degraba sunt cartile. Oamenilor inca le place sa citeasca, sa mearga la expozitii, la teatru si, mai ales, le place sa iasa in familie undeva, langa un lac, si sa se bucure de putinele ore in care soarele sta pe cer." Imi arata o parte din picturile la care lucreaza si, in fata unei cesti de cafea ce atat de bine remodeleaza aerul atelierului de pictura, amintirile dintr-un Bacau de altadata - cand impreuna cu prietenii statea la povesti pana tarziu, spre dimineata, pe acorduri de jazz - se impletesc cu cele din calatoriile prin lume.

AMINTIRI. "Nu mi-a fost greu sa ma adaptez felului de viata al oamenilor din Finlanda, desi la inceput mi s-a parut ca e cu totul altfel. Si asa si este. Nimic din spiritul nostru balcanic. Nimic din amestecul asta de civilizatii. Dar apoi mi-am dat seama ca e foarte placut, pentru ca sunt extrem de civilizati. Pentru ei petrecerile sunt, spre deosebire de ceea ce inseamna la noi, un prilej pentru a sta de vorba si a schimba impresii. Mancarea este aproape intotdeauna lasata nu pe locul al doilea, ci chiar al cincilea. Iar meniul unei astfel de petreceri este compus in cea mai mare parte din branzeturi. Sandvisuri cu tot felul de preparate din lapte. Si legume. Totul trebuie sa fie foarte usor, pentru ca fiind frig, iar soarele stand pe cer mult mai putine ore decat la noi, timpul trebuie inselat, cum ar spune Shakespeare. Nu isi pot permite sa-si ingreuneze organismul si sa fie tentati sa doarma multa vreme, de aceea mesele lor sunt asa frugale. Branza preparata in toate felurile. Au peste 100 de sortimente de branza. Pe de o parte, se aseamana cu francezii in ceea ce priveste preferinta pentru branzeturi, dar aici ideea e alta. Nu e vorba despre acel rafinament tipic frantuzesc. Iar carnea nu este nici pe departe atat de iubita ca prin partile noastre."

Un gand o poarta spre una din "noptile albe" petrecute in zona aceea. E vorba despre acele momente magice in care lumina cucereste intunericul, iar orele tarzii ale noptii capata o albeata pe care tinzi sa o numesti nefireasca.

SPECIFIC. "Sunt bucuroasa ca am putut trai un astfel de moment. Ca si multe altele absolut minunate pe care le-am petrecut acolo. Pentru mine, gustul mancarurilor din acea zona este mai putin important decat gustul pe care mi l-a lasat Finlanda. Dar recunosc ca m-am indragostit de branzeturile lor, de care v-am povestit mai devreme. Cele preparate cu tot felul de mirodenii, care mie imi sunt necunoscute, dar care au arome cu totul deosebite de cele pe care le stiam, sau cele invelite in boabe de piper, pe care numai acolo le poti gasi."

Plecand din atelierul Cristinei Ciobanu, am luat cu mine, pe langa o pictura in dar, ceva din bucuria de a fi vazut si a fi trait o astfel de experienta a unui artist indragostit de munca lui.

"Recunosc ca m-am indragostit de branzeturile finlandezilor. Cele preparate cu tot felul de mirodenii, care mie imi sunt necunoscute, dar care au arome cu totul deosebite de cele pe care le stiam, sau cele invelite in boabe de piper, pe care numai acolo le poti gasi" - Cristina Ciobanu, scenograf si pictor

REGATUL IERNII

Datorita pozitiei sale geografice, Finlanda ar putea fi numita "Regatul iernii". Chiar si in astfel de conditii, cei care viziteaza aceasta tara nordica nu au cum sa se plictiseasca. Chiar daca este mai frig decat suntem noi obisnuiti, nimic nu se compara cu activitatile in aer liber: pescuit la copca, escaladarea ghetarilor sau pur si simplu incursiuni in necunoscut. Dar cum este sa stai treaz timp de 24 de ore? In timpul solstitiului, in Finlanda, se intampla ceva incredibil: noaptea nu indrazneste sa cuprinda asezarile, iar lumina de la miezul noptii ii determina pe locuitori sa petreaca incontinuu. Vara este anotimpul cel mai asteptat de finlandezi. Isi iau concediu, se retrag in cabanele sau casele de vacanta si se incarca din plin cu toata caldura pe care o pot primi. Glumind, am putea spune ca pe timpul verii Finlanda se inchide.

KALEKUKKO - Placinta de peste

Ingrediente: 200 g faina de grau, 200 g faina de secara, 60 g unt, 800 g peste de mare, 200 g slanina, doua cepe, sare, 80 g smantana, un galbenus. Preparare: Se framanta un aluat din faina, 125 ml apa si sare. Se lasa la rece o ora. Slanina si ceapa se taie cubulete si se prajesc. Pestele se curata si se da prin masina de tocat impreuna cu ceapa, smantana si slanina. Aluatul se intinde intr-o foaie dreptunghiulara mai groasa. Pe o jumatate de foaie se asaza amestecul de mai sus si se acopera cu cealalta jumatate. Marginile se strang bine si se ung cu galbenus. Se lasa in cuptor timp de trei ore.