Fructe galbene ca soarele

În regiunea spaniolă Baixa Marina, la nord-vest de Alicante, creşte un pom cu totul şi cu totul neobişnuit. Nu are mere de aur, ci nişte fructe mai meş­teşugite, pe nume “nèfle de Callosa d’En Sarrià” sau, mai simplu, nísperos.

În regiunea spaniolă Baixa Marina, la nord-vest de Alicante, creşte un pom cu totul şi cu totul neobişnuit. Nu are mere de aur, ci nişte fructe mai meş­teşugite, pe nume “nèfle de Callosa d’En Sarrià” sau, mai simplu, nísperos. Aşa se face că pe străzile din Benidorm (Valencia), în curţile caselor sau în apropierea blocurilor ori a hotelurilor, vezi din loc în loc aceşti copaci cu fructe ovale, galbene-portocalii, care nu au mai mult de 7 centimetri, ce se coc sub razele soarelui. Poţi să le culegi fără teamă, căci după ce ai curăţat coaja vei da peste un miez cu un gust dulce, plăcut, puţin acid, asemănător cu cel al caiselor. Sîmburele însă trebuie evitat din pricina conţinutului său bogat în acid cianhidric.

Din Japonia în Europa

La începuturi, fructele de níspe­ros creşteau doar în Japonia, unde aveau un rol pur estetic, fiind decorative. Navigatorii spanioli au adus cu ei cîteva fructe, aclimatizînd astfel nís­peros la clima locală. Desco­pe­rindu-le gustul dulceag şi răcoritor, locuitorii din Valencia le-au folosit în alimentaţie, atît în stare proaspătă, cît şi conservată (sub formă de compot sau suc).

Datorită conţinutului ridicat de pectină, sînt indicate la prepararea gemurilor şi a dulceţurilor. De asemenea, sucurile şi lichiorurile obţinute din nísperos pot fi o alternativă ingenioasă pentru o masă cu preparate de sezon. Trebuie ştiut că fructele de nísperos au ca perioadă de recoltare lunile aprilie-iunie.

Produsele de patiserie, îngheţatele sau cremele stîrnesc curiozitatea atunci cînd le au în compoziţie. Pe de altă parte însă, spaniolii obişnuiesc să le transforme în garnituri savu­roase atunci cînd stau alături de fripturi, însoţindu-le obligatoriu de vinuri spumante sau licoroase.

Nísperos asadas - Nísperos la cuptor

Citește pe Antena3.ro

O tânără care a făcut un test ADN ca să afle care este istoria familiei sale a făcut o descoperire șocantă despre bunica ei

Ingrediente: 12 nísperos, 100 g stafide, 4 linguri de brandy, zahăr pudră, 100 g migdale prăjite, 200 g frişcă bătută, pudră de scorţişoară.

Preparare: Se aleg fructele de níspe­ros să fie bine coapte, dar nu prea moi. Se spală cu apă rece, apoi se aşa­ză într-o tavă de copt din ceramică sau sticlă termorezistentă. Se bagă ta­va în cuptor şi se lasă timp de un sfert de oră, la temperatura de 180˚C. După ce se răcesc, se descojesc, se scot sîmburii şi fructele se taie în două, pe lungime. Jumătăţile de fructe se aşază apoi pe o farfurie plată sau pe un platou şi se presară peste ele migdalele prăjite şi măcinate, apoi stafidele. Pe urmă se stro­pesc cu puţin brandy şi se presară za­hăr pudră. Se lasă deoparte platoul cu fructele astfel preparate timp de două ore şi, la sfîrşit, se toarnă ­deasupra frişca bătută foarte bine şi ţinută în prealabil la rece timp de 10-15 minute. Se pudrează deasupra cu scorţişoară măcinată, după preferinţă.

O altă variantă a reţetei presupune decorarea jumătăţilor de fructe cu ­frunze de mentă proaspătă.

De ştiut: fructele de nísperos, puse la cuptor, descojite şi apoi asociate cu diferite sosuri, pot fi folosite ca garnitură ­pentru fripturi (dacă sosurile sînt picante) sau ca desert (dacă se ­preferă sosurile dulci).