Gloria care nu a apus

Veliko Tarnovo, oraş ale cărui începuturi coboară cu multe milenii înainte de apariţia creştinismului, este una dintre cele mai frumoase, mai pitoreşti şi mai atractive aşezări ale Bulgariei.

Un oraş cu multe case albe ce se agaţă, într-un ­echilibru aproape nefiresc, de pantele dealurilor. Case din piatră, trainice, cu ferestre înguste şi întunecate, din dosul cărora poţi să observi în voie forfota de pe străzi. Străzi pietruite, şerpuite, late doar cât să treacă doi oameni ţinându-se de mâini; străzi care urcă abrupt, ramificându-se deodată în străduţe mici şi umbrite, unde, odată intrat, poţi să dai chiar şi peste un copac înflorit, în care au “crescut”, absolut uimitor, şiraguri de mărţişoare (aproape orice copac înflorit de pe aceste meleaguri este “blagoslovit” cu fire de mărţişor ce flutură la cea mai mică adiere a ­vântului).

Veliko Tarnovo, oraş ale cărui începuturi coboară cu multe milenii înainte de apariţia creştinismului, este una dintre cele mai frumoase, mai pitoreşti şi mai atractive aşezări ale Bulgariei. Şi, nu în ultimul rând, o călătorie la Veliko Tarnovo, în centrul istoric, poate fi echivalentul unei perindări în timpurile de acum 100 de ani.

La parterul caselor, meşterii populari îndeplinesc, într-un timp încremenit, aceleaşi gesturi ca mai demult. Olari, lucrători în aramă, armurieri, croitori, tâmplari, ţesători, iconari sau sculptori lucrează şi vând obiecte (vase de lut sau de alamă, costume populare măiestrit ţesute…), ce respectă întru totul vechea tradiţie bulgărească. Brutăriile sunt la mare căutare, semn că ­specialităţile regiunii (care sunt în această regiune ­influenţate de gastronomia turcă) nu îşi dezmint faima. Kataiful, halvaua, boza (o băutură preparată din seminţe de mei fermentate) sau banitsa sunt doar câteva dintre preparatele ce trebuie încercate.

Citește pe Antena3.ro

O tânără care a făcut un test ADN ca să afle care este istoria familiei sale a făcut o descoperire șocantă despre bunica ei

Bine ai venit, frate român!

La marginea oraşului, pe dealul Tsarevets, la poalele căruia se unduieşte Râul Yantra, se află Cetatea Veliko Tarnovo, fosta reşedinţă a ţarilor Bulgariei începând cu prima jumătate a secolului al XII-lea. Două inele fortificate, aflate într-o foarte bună stare de conservare, înconjurau odinioară inexpugnabilul palat al ţarului şi Patriarhia Bulgariei. Intrarea în cetate se face pe sub o poartă de piatră impresionantă, străjuită de doi lei ce “păzesc” emblema Cetăţii Veliko Tarnovo. Drumul urcă din ce în ce mai abrupt, iar la un moment dat eşti întâmpinat de cuvinte rostite în limba română: “Bine ai venit, frate român!”.

Păpuşile, îmbrăcate în costume medievale, pun în scenă special pentru turiştii români un moment din trecutul ­glorios al cetăţii ce este şi astăzi, după atâtea sute de ani, încă viu. Ajuns la poalele marelui turn, îmbrăţişând cu privirea dealurile calcaroase, strălucirea Râului Yantra şi zidurile ce se aştern la vârfurile picioarelor, îţi dai seama că, ­pentru o fracţiune de secundă, istoria poate fi nu doar trăită, ci şi împărtăşită.

Kyulbastia

Este un preparat pregătit încă din ­Antichitate în regiunea de la sud de Dunăre, iar numele i s-a păstrat de atunci neschimbat. Se poate folosi carne de miel, viţel, pui sau peşte. Poate fi atât fiert, cât şi prăjit. Carnea se taie în felii, apoi se bate cu un ciocan pentru şniţele şi se presară sare şi piper. Se prăjeşte pe grătar, apoi se pune într-o tigaie. Se adaugă usturoi, oţet, sare, un vârf de cuţit de scorţişoară şi seminţe de chimion. Se acoperă cu ulei şi bulion şi se lasă să fiarbă până când se înmoaie. În altă variantă, carnea se taie în bucăţi şi se amestecă bine cu ceapă tocată fin, piper şi scorţişoară. Se înfăşoară în foaie de hârtie umezită şi se prăjeşte pe grătar.

Salată de ardei copţi

Se vor folosi două kilograme de ardei graşi roşii şi verzi, ulei vegetal, o legătură de pătrunjel, sare, oţet şi ardei iuţi chilli. Ardeii graşi se despică la vârf şi se presară sare şi cimbru. Se coc pe un grătar şi apoi se ţin într-o oală cu capac, timp de câteva ore, pentru a se înmuia. După ce se curăţă de coajă, se îndepărtează codiţele şi cotoarele. Se aranjează ardeii copţi într-un bol mai larg, iar într-o margine se pun ardeii chilli. Se presară sare şi se toarnă ulei şi oţet după gust. La sfârşit se toacă o legătură de pătrunjel şi se presară din abundenţă peste salată.

Supă din peşte sărat

Această reţetă mai poartă numele de “lomski presnosolnik” şi este foarte populară în regiunea Tarnovo. Se pre­pară din carne de peşte dezosată. Se taie în fâşii şi se pune la fiert într-o oală de apă în care s-au adăugat felii de păstârnac, sare şi piper.

Separat se călesc câţiva ardei tăiaţi în fâşii şi se adaugă şi ei în supă.

Când carnea şi legumele sunt fierte se ia oala de pe foc. Două ouă se bat bine şi apoi se toarnă în oală printr-o paletă pentru spumă.

Se mai adaugă iaurt şi câţiva căţei de usturoi întregi. Se serveşte caldă.

Drob sarma

Aveţi nevoie de o jumătate de kilogram de ciuperci, câteva cepe verzi, o ceşcuţă de ulei, o mână de orez, două ouă, o ceşcuţă de iaurt, piper, sare, pătrunjel, o bucăţică de unt, un morcov, frunze de ţelină şi un căţel de usturoi. Se toacă foarte fin picioruşele ciupercilor, se fierb într-o oală cu apă şi sare, apoi se strecoară. Într-o tigaie se încinge ulei şi se călesc ceapa verde şi morcovul tocate, apoi se adaugă ciupercile şi orezul. Se toarnă cam o jumătate de cană din zeama în care au fiert ciupercile. Se presară sare, piper, frunze de ţelină tocate şi usturoi zdrobit. Se pregătesc clătite, în mijlocul cărora se aşază umplutură de ciuperci. Se rulează şi se aşază într-o formă termore­zistentă unsă cu unt. Se lasă în cuptor să se coacă. Ouăle se bat şi se adaugă sare, iaurt şi pătrunjel tocat. Se toarnă compoziţia peste clătite şi se mai lasă în cuptor până când sunt gata. Pentru un gust şi mai aparte, se poate rade caşcaval proaspăt sau afumat peste compoziţia de ouă. Drobul sarma este excelent alături de iaurt cu usturoi.

Kavarma

Veţi avea nevoie de trei ceşcuţe de făină, şase ouă, un pachet de unt, 500 ml lapte, o linguriţă de sare şi una de oţet. Se plămădeşte mai întâi un aluat potrivit de tare din făină, sare, oţet şi puţină apă călduţă. Se împarte aluatul în cinci bile şi se lasă să stea la cald într-un vas acoperit timp de 30 de minute. Se întinde fiecare bilă de aluat într-o foaie subţire. Cu degetele se formează pliuri late de 6-7 centimetri şi 5-6 centimetri lungime. Se taie fiecare pliu în parte şi se aşază unul lângă altul într-un vas termorezistent uns cu unt. Se stropesc cu unt topit, iar deasupra se toarnă o compoziţie obţinută din ouă bătute, lapte şi brânză rasă. Se lasă în cuptor până când se aureşte deasupra.

Sare aromată

Luaţi două-trei legături de cimbru, patru-cinci linguriţe de paprika, 10-15 g sare şi 15 g seminţe de dovleac prăjite şi apoi măcinate. Se toacă foarte mărunt cimbrul (este mai bine dacă se foloseşte cimbru uscat), apoi se adaugă seminţele de dovleac, sarea şi ­paprika. Sarea aromată se poate păstra într-un borcan închis etanş şi se poate folosi la pregătirea garniturilor. La masă se pune în vase tradiţionale de ceramică, sticlă sau de lemn.