Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cât de mult vă doriţi o felie de cozonac? Sau o felie de ruladă cu gem de fructe? Dacă nu-i pofta atât de mare încât să daţi fuga până la magazin să vă cumpăraţi ceva dulce - care oricum nu s-ar compara cu nici un desert pregătit în casă, de o gospodină pricepută! -, eu zic să facem aşa: eu vă dau reţetele (mai bine zis, le intermediez, pentru că ele ne-au parvenit, via email, de la dna Paulina Raeţchi, din Alba-Iulia), iar dumneavoastră vă faceţi rost de ingrediente, vă înarmaţi cu răbdare şi cu multă voie bună şi purcedeţi la prepararea lor.
"La noi, în Apuseni, prin satele moţilor, se obişnuieşte ca la marile sărbători şi în zilele de duminică să se pregătească şi câte un cuptor cu cozonaci, a căror particularitate este că umplutura nu-i de nucă sau de cacao, ca la casele mari de la Cluj sau din Bucureşti, ci din dulceţuri, gemuri şi peltele din fructe specifice locului. Cel mai fain cozonac este cel cu dulceaţă de fructe de pădure - de afine, dar mai ales de mure. Aşa zic toţi vecinii şi prietenii mei. Mie însă mi-a rămas gândul din copilărie la cozonacul (ruladă - zic unii) cu gem de gutuie, în care bunica strecura şi câte o bucată de miez de nucă ori câteva cubuleţe de gutuie tăvălite prin zahăr şi caramelizate. Şi pentru că noi, ardelenii, suntem foarte pricepuţi când vine vorba despre tot felul de plăcinte şi despre prăjituri, eu o să vă mai trimit, alături de reţeta acestui cozonăcel, şi o tavă de plăcinte gemene cu brânză dulce, şi un trandafiraş cu umplutură de mere şi nucă, aşa cum am deprins a face de la o prietenă care a ajuns aici, în ţara lui Avram Iancu, venind de sub poala Carpaţilor Meridionali, de pe lângă Tismana. Mie mi-au plăcut foarte mult aceste dulciuri şi sper să vă placă şi domniilor voastre." Ce ziceţi, ne punem pe treabă?
Cozonac cu gem de gutui
Pregăteşti mai întâi un aluat mai aromat, mai dulce şi mai elastic, cum este acela de cozonac, din ouă, făină, unt topit, zahăr, drojdie (topită cu puţin zahăr), un vârf de cuţit de sare, puţin ulei şi arome (dar să nu abuzaţi de ele). Aluatul se frământă mult, până face băşici, după care se lasă la loc cald, să se odihnească şi să crească. Pentru umplutură se alege un gem mai gros şi mai tărişor, pregătit din gutui, de cu toamna. Dacă ai gutui proaspete, pregăteşte şi câteva cubuleţe de gutui, pe care le caramelizezi într-o crăticioară în care ai pus la topit, pe foc potrivit, o lingură de zahăr. În lipsă, se mai pot folosi câteva bucăţi de gutuie din dulceaţă. Alege şi câţiva mieji de nucă, spală-i, dă-i la cuptor şi apoi curăţă-i de înveliş, cu buricele degetelor. Când aluatul a crescut, întinzi o foaie pentru cozonac şi pe trei sferturi din ea ungi cu gemul de gutuie, presari bucăţile de gutuie caramelizată şi miezuri de nucă, apoi rulezi şi aşezi în tăvile potrivite, unse cu ulei şi făină. Ungi cu ou bătut şi dai la cuptor.
Plăcinte gemene cu brânză dulce
Pregăteşti un aluat ceva mai tare din ouă, făină, apă, sare şi drojdie. După ce ai frământat bine, pui ligheanul sau covata la loc cald, acoperi cu un şervet şi laşi să crească vreo două ore. În acest timp, pregăteşti umplutura. Baţi spumă câteva albuşuri de ou, cu un praf de sare. Gălbenuşurile le freci bine cu zahăr şi zahăr vanilinat, esenţă de rom sau alt aromatizant, după plac. Brânza dulce se amestecă mai întâi cu două linguri de smântână, apoi cu gălbenuşurile şi abia la urmă cu albuşurile bătute spumă. Dacă se vor pune stafide în această umplutură, ele trebuie spălate şi puse un timp la înmuiat în lapte călduţ. Când aluatul a crescut suficient, se presară pe masă făină şi se întind foi de formă aproape dreptunghiulară. Se întind cu un sucitor mai subţire sau cu un melesteu, pentru ca să iasă suficient de subţiri, dar, atenţie, nu trebuie să se rupă! Umplutura de brânză se întinde cu lingura pe două laturi paralele ale foii de plăcintă, după care din fiecare margine aluatul începe a se rula către interior, până la mijlocul foii, unde cele două jumătăţi de rulou se întâlnesc. Pentru o tavă mare de cuptor, pot fi pregătite trei-patru astfel de plăcinte gemene. Se unge faţa plăcintelor cu gălbenuş de ou bătut cu puţin sifon şi se bagă tava cu plăcinte la cuptor, la foc potrivit, pentru 40-50 de minute, în funcţie de grosimea rulourilor.
Trandafiraşi cu mere şi nucă
Se pregăteşte un aluat de cozonac mai puţin dulce, dar e bun şi un aluat clasic de pâine, în care s-a adăugat puţin unt topit şi câteva linguri de zahăr. Pentru umplutură se aleg mere tari, din soiul creţesc. Nu se curăţă de coajă, pentru că totuşi coaja conţine multe vitamine. Merele se dau pe răzătoare. Într-o cratiţă se pun la caramelizat câteva linguri de zahăr, cu puţin unt, şi se călesc merele rase, lăsând pe foc cât este necesar ca sucul lăsat de acestea să scadă. Se adaugă apoi în compoziţia umpluturii nuci măcinate fin şi se ia umplutura de pe foc, lăsându-se să se răcească. Unii adaugă şi esenţă de rom sau chiar două-trei linguri de rom bun. Când aluatul a crescut frumos, se întind foi care se ung cu umplutura şi se rulează, după care rulourile se taie cu cuţitul în bucăţi de 12-15 cm lungime. Se pot folosi apoi forme mici pentru tartă, în care încape doar câte o bucată de rulou, sau forme mai mari, în care se pun mai multe astfel de bucăţi, una lângă cealaltă. Înainte însă, formele trebuie unse cu unt şi făină. Indiferent care este varianta aleasă, cea a "trandafiraşilor" sau a "buchetului de trandafiri", formele (tăvile) se pun în cuptorul încins, la foc potrivit. După ce încep să se rumenească, se scot şi se ung cu o glazură dintr-un sirop obţinut prin fierberea apei cu zahăr, apoi se mai dau puţin la cuptor.
Citește pe Antena3.ro
