În deşert, în inima civilizaţiei faraonilor

Călătoria în Egipt am început-o în Taba, un loc nefiresc de frumos, aflat în Peninsula Sinai, între munţii deşertului şi apele Mării Roşiei. O adevărată aventură pentru cei care vor să simtă pe de-a-ntregul surprizele Egiptului.

Pornind de la safari printre dune de nisip, explorări subacvatice (peştii coloraţi feeric şi coralii sunt câteva dintre atracţiile acestei mări) şi până la preparate savuroase pregătite aşa cum numai beduinii ştiu să facă: la foc mic, foarte mic, astfel încât aromele să se combine perfect, iar fiecare ingredient în parte să fie suficient de fraged.

De asemenea, Taba reprezintă punctul de pornire într-o călătorie culinară (servindu-se aici atât preparate specifice Egiptului, cât şi mexicane, europene sau asiatice), dar şi o călătorie a sufletului, pe urmele vechilor egipteni, a misterioşilor nabateeni (în spectaculosul oraş săpat în stâncă - Petra), dar şi a primilor creştini ce găsesc în Ierusalim loc sfânt de rugăciune. Aşa se face că, aflat în Taba, poţi cuprinde cu ochii Israelul în stânga, iar Iordania şi Arabia Saudită dincolo de golf. De fapt, tot atâtea destinaţii de vacanţă.

CĂLĂTORII DEŞERTULUI
Ca să ajungi la Cairo străbaţi deşertul. Stânci masive ce pot fi albe, roşii, maro sau cărămizii, strălucirea răsăritului schimbându-le iarăşi şi iarăşi. Din loc în loc, de-a lungul şoselei se găsesc corturile beduinilor. Oameni cu sufletul deschis, pentru care viaţa trebuie luată aşa cum e, iar deşertul nu e altceva decât pur şi simplu: acasă. În bătaia vântului cald, îţi oferă mici cămile sculptate în piatră, mărgele colorate sau vase de alamă. Obiecte trudite, simple, dar în acelaşi timp atât de pitoreşti.

ORAŞUL ISTORIE
Cairo, cu ai săi opt milioane de locuitori, este cea mai mare aşezare din Africa şi Lumea Arabă. Supranumit "Oraşul celor o mie de minarete", este un melanj interesant de culturi. Partea veche a oraşului, cea coptă, este o lume în sine. Printre punctele de atracţie se află "Biserica suspendată" (El Muallaqa), aşezată chiar deasupra porţii de intrare în Fortăreaţa Babilonului, iar pentru a ajunge acolo trebuie să urci 29 de trepte.

În apropiere se află Canalul Faraonului (numit şi canalul lui Ptolemeu sau al lui Traian), ce leagă Delta Nilului de Marea Roşie.

PIRAMIDELE DE LÂNGĂ CIVILIZAŢIE
Dacă vă închipuiaţi că Marile Piramide şi Sfinxul (în general Platoul Giza) se află în mijlocul deşertului, vă înşelaţi. Le poţi vedea, răsărind în faţă, chiar din mijlocul bulevardului flancat de blocuri, magazine şi minarete. Prima dată vezi Marea Piramidă a lui Kheops, un pic neclar, ca şi cum ar fi în ceaţă (de fapt, nisipul este adeseori purtat de vânt spre oraş).

Este impresionantă ca mărime, iar blocurile uriaşe de piatră, sunt aşezate, unele peste altele ca într-un joc lego: precis şi sigur. Pe blocurile de piatră de la bază, turiştii se înghesuie să facă poze sau se odihnesc. Intrarea în Marea Piramidă îţi va uşura buzunarul de 25 de euro. Dacă merită sau nu, trebuie să încercaţi pe propria piele.




Pe spinarea cămilelor, călătorii merg către celelalte două piramide, pentru ca apoi să se îndrepte spre Sfinx, în căutarea locului perfect, unde dintr-o apăsare de buton aparatul foto să surprindă Sfinxul la picioarele piramidelor. La lăsarea serii, aici se organizează spectacole de operă, unde vin spectatori de la mii de kilometri distanţă, doar pentru a savura un strop de cultură în inima celei mai mari civilizaţii a lumii.

Muzeul de Egiptologie, cu ale sale comori, este punctul de pornire într-o călătorie serioasă şi aprofundată în inima civilizaţiei egiptene. De aici, cei cu adevărat îndrăgostiţi de Egipt vor merge în jos, pe Nil, către templul de la Abu Simbel, Luxor, Saqqara, Karnak sau Amarna.


Nomazii deşertului
Corturile beduinilor sunt simple, făcute din piele de capră sau păr de cămilă. Sunt împărţite în două părţi (una ce găzduieşte cuptorul şi în care femeile gătesc - ma'nad - şi cea de-a doua rezervată exclusiv bărbaţilor - mag'ad).

Ospitalitatea este caracteristică acestui popor nomad, iar conform tradiţei, orice om care-ţi trece pragul trebuie servit cu ceai de hibiscus (uşor acrişor şi foarte răcoritor), cafea aromată cu seminţe de cardamom şi preparate precum dukkah sau hushari, ca şi cum ar fi o rudă apropiată.

În Taba se organizează festivaluri de stradă unde turiştii pot învăţa dansurile şi cântecele beduinilor. Este şi aceasta o încercare de a se păstra tradiţiile şi felul de a trăi al acestui popor aflat atât de aproape de o lume modernă, a cărei principală meteahnă este globalizarea.

Eish baladi'
De-a lungul istoriei egiptene, au existat peste 30 de sortimente de pâine. Cea mai întâlnită rămâne Eish baladi' (unde "eish" înseamnă "a trăi", devenind astfel punctul central al vieţii de zi cu zi a egiptenilor).

Se prepară foarte simplu, deasupra unei plite încinse, folosindu-se două linguriţe de drojdie uscată, o cană de apă călduţă, 750 g făină şi o linguriţă de sare.

Drojdia se dizolvă într-o cană de apă călduţă. Făina se amestecă bine cu sarea şi drojdia. Se frământă aluatul, se acoperă şi se lasă timp de 3 ore într-un loc cald. Se împarte aluatul în 6 mingi. Se întinde fiecare bucată de aluat, formându-se foi rotunde cu diametrul de 12 cm şi un centimetru grosime. În bucătăriile moderne, se pot coace într-o tavă neaderentă, timp de 10 minute.