La masa cu Ion Creanga

Sa stai la masa cu trei picioare din casa copilariei lui Ion Creanga si sa privesti cuptiorul pe care odihneau oalele cu fierturi ale Smarandei, e un privilegiu rar pentru jurnalistul gastronomic!

Sa stai la masa cu trei picioare din casa copilariei lui Ion Creanga si sa privesti cuptiorul pe care odihneau oalele cu fierturi ale Smarandei, e un privilegiu rar pentru jurnalistul gastronomic! Chiar daca n-am putut incerca, la fata locului, doritele racituri, sarmale si alivenci - de teama de a nu sari peste regula muzeului si peste prietenia cu directorul culturii nemtene, poetul Adrian Alui Gheorghe - ghidul Casei Creanga, Roxana Josanu, ne-a oferit recompensa unei incursiuni livresti in lumea casnica a Humulestiului de altadata.

Cum era imbracat Creanga, ce manca si cum traia la casa parintilor sai? Roxana il vede un om bine facut, inalt - peste 1,80 - si caruia ii placea sa manance sanatos. Blond, cu ochi albastri, imbracat simplu, nu punea mare pret pe vestimentatie: purta imbracaminte din siac - racoroasa pe timp de vara si calduroasa iarna - pantaloni de in si o batista cu care se stergea de sudoare.

Bucate din Humulesti. Roxana ne mai spune ca, la Humulesti, mancarurile nu difera, astazi, de cele de ieri. "Punctul forte raman sarmalutele «batjocorite intr-oleaca de smantana», cum spunea Creanga. In general, se gateau la cuptor sau pe jar, ceea ce le dadea o savoare deosebita. Sarmalutele? In zilele noastre, se fac mai mici sau mai mari, dar musai in oale de lut si fierte in cuptor. Fiind o zona de munte, cei mai multi oameni au vaci cu lapte. La Humulesti, laptele e foarte gras, iar branza iese de calitate extra. Exista la Ion Creanga o mare placere pentru mancarurile pe baza de lapte si de mamaliga. Alivencile, bulzul…" Alivencile, ne spune Roxana, era un fel de mancare deosebit, dar care azi s-a pierdut, pentru ca majoritatea gospodinelor au cam uitat sa-l mai faca. "Multi spun ca alivencile nici nu erau asa de gustoase. Exista insa oameni in varsta care mai fac si azi alivenci. Parintii mei nu m-au invatat, dar am gasit o reteta si sunt curioasa sa stiu ce gust au, pentru ca Ion Creanga le lauda."

Sarbatori de iarna. Momentul de gratie al copilului Creanga era insa cel al Sarbatorile de iarna: Sfantul Nicolae, Craciunul si Anul Nou. "El nu s-a putut desparti niciodata de lumea copilariei si, intr-un fel, a ramas toata viata un copil nostalgic. Fiind in ziua de Sfantul Nicolae, ne amintim cu placere de patania cu Smarandita Popii si biciul Sfantului Nicolae, cand parintele Ioan Humulescu, cel cu care a invatat si Creanga, a intrat in clasa cu... darul acela neprevazut." Dar nu amintirea asta il defineste pe eternul copil care a fost Creanga. Poate mai degraba drumurile lungi prin zapada, cand mergea cu feciorii satului sa-i ure pe megiesi... Micile aventuri ale varstei de aur, pe care unii o pierd irevocabil, dar pe care el a stiut sa o pastreze vie, pana la moarte. Cine stie, poate nu a fost o intamplare faptul ca Domnul l-a luat la El intr-o seara in care rasunau zurgalaii uratorilor...

"Lauda-ma gura, ca ti-oi da friptura!" "La placinte, inainte, la razboi, inapoi!" Paremiologie humulesteana

"Ce manca familia Creanga? Atunci erau preferate alimentele grase. Se gatea cu unt, se faceau oua prajite... Mancarea de pranz era consistenta. Seara, aprindeau opaitul, mancau putin, parintii discutau, copiii se jucau si apoi mergeau la culcare" Roxana Josanu, muzeograf

Sfantul Nicolae din cui

"Se spune ca parintele Ioan Humulescu, cel cu care a invatat Ion Creanga, a adus o bancuta de lemn, botezata Calul Balan, si le-a spus copiilor ca din acel moment, toti cei care vor gresi, vor incaleca si-l vor cunoaste pe «Sf. Nicolae, facatorul de vanatai». Nu cred ca exista o mare corespondenta intre Sfantul Nicolae, aducatorul de daruri, si biciul acesta, dar noi pastram si acum la muzeu exemplarul acela, pentru conformitate", ne mai spune muzeografa Roxana Josanu.

Ceaslovul pe care Ion Creanga l-a inlocuit cu primul Abecedar in limba romana O plimbare prin casa povestitorului Creanga e o calatorie prin "Amintiri..."

"… stalpul hornului, unde lega mama o sfara cu motocei la capat de crapau matele jucandu-se" Sa stai pe scaunelul lui Nica, la masa cu trei picioare - un vis de copil, implinit