FOTBALUL SI BUCATARIA
Papa, fotbal si Cadir. Nu, nu e o alta piesa de teatru. Dar daca Victor Ion Popa ar fi trait astazi si-ar fi venit cu mine sa-l cunoasca pe Ialcin Cadir, poate ca unul dintre textele lui de capatai, "Take, Ianke si Cadir", ar fi sunat altfel.
Si poate in loc de trei pravalii de mahala ar fi fost una singura si-ar fi aratat ca bucataria unde l-am intalnit pe turcul cu nume de poveste, bucataria in care fiecare coltisor scartaie de curatenie mai ceva ca-ntr-o sectie de chirurgie. Bine, sincer sa fiu, nici nu ma mira. Aici nimeni nu mimeaza ca face mancare, cum mimeaza altii operatiile, asa ca se justifica.
RESPONSABILITATE. "Pozitia in care ma aflu eu acum, ca sa nu-i spun functia, cea de bucatar-sef al echipei nationale de fotbal si al Centrului National si Academiei de Fotbal de la Mogosoaia, reflecta activitatea cu cea mai mare raspundere pe care am avut-o vreodata", marturiseste Cadir in timp ce-mi face un tur al bucatariei. Nu pare afectat. Ba chiar imi face impresia ca-i place. Si-apoi, cum nu? Cu-atatea scule de n-aduni in trei vieti, e o placere sa gatesti. Cuptor electric, plita, ochiuri, hai ca pana aici mai stiu. Si friteuza am mai vazut, daâ nu una cat un televizor, de-nghite cate douajâ de litri si mai bine de ulei la o prajeala (ma rog, doua-trei)! Iar cu fierbatorul de paste cat o copaie si-un sterilizator de cutite, m-a pierdut definitiv! Ma simt ca-ntr-un Luvru gastronomic.
"Si cred ca nu mai e cazul sa explic de ce vorbesc de responsabilitate atunci cand de tine depinde in mare masura sanatatea unui lot national", continua in timp ce ne plimbam printre "instrumentele de tortura" (a poftei mele de mancare, evident!).
ORDINE. "Astazi m-ai prins intr-o zi mai libera. Dar de multe ori sunt si cate patru echipe pe zi, fiecare cu meniul ei la mic dejun, pranz si cina! Scuza-ma putin, ca trebuie sa pun puiul la cuptor", adauga repede si se ridica. Eu, dupa el. Ca daca nu eu, atunci cine, daca nu acum, atunci cand, cum spunea nu mai stiu cine.
Ma uit lung (desi-s cam lat) cum tavile mari, tapetate cu piepti de pui, ies din frigiderul lor. Ca aici fiecare fel de carne are frigiderul ei. Ma rog..., frigider..., un ditai sifonier frigorific. Alaturi, unul mai mic, special pentru legume. De acolo Cadir scoate salata.
PRIN BUCATARII. "Am tinut multa vreme prima pizzerie din Bucuresti, pe Stefan cel Mare, colt cu Dorobanti." Deci tu faceai pizza aia!, zic cu nostalgia liceanului care, cu multi ani in urma si tot cam pe vremea asta, isi gasise acolo adapost in calea buchiei cartii incinse de soarele din prag de vacanta.
"Asta era dupa Revolutie, cand ma intorsesem din strainatate. Invatasem multe. Dupa un timp, prin â97-â98, am vandut-o unui amic. Mi-a si parut rau de el. La nici o luna, Basescu, care era primar pe atunci, a daramat-o si bietul om a pierdut tot. Apoi am lucrat prin diverse locuri si, cand s-a ivit ocazia, am venit la lotul national", isi incheie scurt epopeea Cadir.
Citește pe Antena3.ro
|
FIECARUIA DUPA GUSTDupa ce-am stat cativa ani la echipa nationala, unde toata lumea era multumita de mine, a venit Iordanescu si m-a dat afara fara nici o explicatie. Pe mine, care adusesem pana si fete de mese de acasa pentru echipa si-am facut pentru prima data bufet suedez, ca sa nu se mai simta baietii ca la cantina! Abia mai tarziu am aflat de ce. Ma chemase sa-i gatesc la un parastas, iar eu am refuzat. Chiar bucatar sa gatesc la cazan pentru parastase nu sunt! Asa ca l-a luat pe bucatarul de la Dinamo si l-a adus apoi la nationala. Ma rog... Dupa ce-a venit domnul Piturca la echipa, am revenit si eu. Pentru ca m-am simtit intotdeauna bine aici. M-am inteles bine cu echipa, stiam ce-i place fiecaruia sa manance si cat. Hagi, de exemplu, adora muschiul de vita facut de mine. |
BOEUF STROGANOFF |
PIEPT DE PUI LA TAVA |