La pescuit de bureti

Nu va mai spun cum a fost la padure la cules de bureti, ca sunt convinsa ca va imaginati. Doar v-am povestit episodul cu via. Cam in acelasi stil. Masina incarcata pana la refuz mai ales cu lucrurile nora-mii care pleaca la padure gatita de nu se poate si isi ia la ea "schimburi". Nu mai zic de provizii... Cand am intrebat-o de ce nu merge imbracata direct in "schimburi" mi-a raspuns c-o cunoaste si pe ea lumea.

Buretii, va dati seama ca au fost doar un pretext pentru o masa la ultima iarba verde din anul asta. Insa socoteala de-acasa nu se potriveste cu cea din targ, dupa cum bine stiti, si a trebuit sa renuntam la asa-zisa iarba verde din pricina noroiului. Am mancat ca vai de lume deasupra portbagajului masinii si la intoarcere am trecut pe la un supermarket si m-am aprovizionat cu ciupercile pe care n-am putut sa le culegem direct din natura de teama "sa nu se fi corcit" cu cele otravitoare de la ploile astea.

Odata ajunsa la mine acasa, in bucataria mea cea primitoare, m-am apucat sa gatesc ciupercile cumparate, imaginandu-mi ca de fapt le-am cules din padure, ca sa nu-mi mai fac sange rau ca am batut drumul degeaba pana acolo, la insistentele nora-mii, si ca m-am intors asa cum se intoarce domnul Socru intotdeauna de la pescuit: cu peste cumparat de la supermarket. Necajita si innoroiata cum eram, m-am razbunat pe nora-mea, care revenise intre timp la hainele de gala, si am pus-o sa ma ajute sa fac o ciulama cu ciuperci fripte. Asta ca sa marcam cumva evenimentul. Ea a trecut la fript de ciuperci si cand a vazut ca incepe sa iasa fum (auziti grozavie, sa iasa fum cand frigi bureti!) s-a dus si s-a infasurat la cap cu un prosop ca sa nu ii miroasa parul.

Eu m-am apucat sa fac ciulamaua, am pus uleiul, am calit putin faina si, cum mai aveam niste supa de pui in frigider, am folosit-o in loc de apa ca sa iasa mai gustoasa. I-am explicat si nora-mii ca tot secretul la ciulama este sa amesteci bine ca sa nu se formeze cocoloase si sa nu pui toata supa odata, din acelasi motiv. Cum au fost gata ciupercile, le-am tavalit prin putin unt si le-am dat drumul in castronul cu mujdei pregatit tot de mainile nora-mii.

Apoi i-am chemat pe toti la masa si ne-am pus pe mancat. Cred ca aerul de padure ne-a facut asa o pofta de mancare... Dar cel mai mult mi-a placut ce i-a zis domnul Socru nora-mii, cand a vazut-o asa infasurata la cap. "Tata, zice, de-acum incolo cand mai mergem la padure sa-ti pui o caciulita, ceva, ca, uite, racesti si pe urma trebuie sa stai cu-n turban de-asta pe cap!" Ce era sa mai zica "biata fata". A inghitit galusca o data cu ciulamaua si a inceput sa rada, dar cam stramb...

POVETE

GRASIME. In cazul in care grasimea din tigaie se aprinde, cea mai buna solutie este sa se acopere foarte repede tigaia cu un capac. In felul acesta se intrerupe sursa de oxigen, care intretine arderea. In nici un caz nu este indicat sa se arunce apa sau sa se sufle in flacara. Daca se pune in tigaie, la inceput, foarte putina sare, uleiul nu va mai sari pe aragaz. REHIDRATARE. Ciupercile uscate se lasa pentru cateva ore in apa calduta, pana cand isi recapata forma si culoarea. Apa in care au fiert ciupercile se poate folosi la prepararea supelor si ciorbelor. MARAR. Se adauga numai dupa ce mancarea a fost luata de pe foc si dupa ce a fost acoperit vasul cu un capac. VIN. Pentru un plus de gust se poate adauga in ciulama si putin vin. Cu o singura conditie: sa fie pus numai dupa ce vasul a fost luat de pe foc, pentru ca vinul sa nu-si piarda aroma si calitatile. UNT. Ciulamaua se poate servi cu mamaliguta si cu putin unt topit deasupra. Untul se topeste cel mai bine la aburi, si nu direct deasupra flacarii, pentru a nu-si pierde culoarea si insusirile.