La sfat cu hangita

Recunosc, dupa atatea restaurante italiene, franceze, arabe si mexicane - unde cea mai mare parte dintre ingredientele mancarurilor vin cu avionul, simt din cand in cand, nevoia de o strachina umpluta cu felurile de baza ale taranului roman: bors de legume, cartofi, oua si branza. Cu gandul la aceasta matrice culinara am intrat, ca orice calator care bate drumul intre Suceava si Roman, la Hanu Ancutei. Il stiam de prin anii ’80, cand, datorita "binefacerilor" epocii, devenise un imens frigider gol si de aceea am fost tare surprins sa vad ca locul de popas, ridicat, se pare, prin secolul al XVIII-lea, traieste o noua viata. O viata al carei rafinament il dau nu numai cuptoarele, mobilierul, mastile si obiectele gospodaresti originale, dispuse firesc intr-un spatiu armonic, dar si lautarii, tinuta hangiilor, detaliile tacamurilor si ale veselei, caldura invaluitoare cu miros de lemn aprins si de fructe puse la uscat… Pe hangita n-o mai cheama Ancuta, dar cea de azi e la fel de bucuroasa de conversatie si la fel de placuta la chip ca si "Ancuta cea sprancenata" din povestirile lui Sadoveanu. De altfel, spiritul tutelar al scriitorului pluteste inca prin han, unde mancarea vine in farfurii speciale purtandu-i chipul si citatele din opera: "Soarele batea piezis scanteind in geamurile zabrelite. Lautarii se sculasera din cotloanele lor si-si sticleau dintii" - spune Sadoveanu si as jura ca am trait o zi la fel, la Hanu Ancutei, cand hangita mi-a pus dinainte o portie de ciuperci umplute cu branza la cuptor, ce-avea sa fie doar inceputul unei mese fara egal.

Am luat apoi, la sfatul hangitei, un bulz ciobanesc cu branza de oaie, ochiuri si jumari. N-am vazut ciobani fericiti, dar, daca as intalni unul, as jura cu ochii-nchisi ca asa ceva mananca seara, dupa ce mulge oile. Eu cred ca reteta de bulz nici nu poate fi scrisa, pentru ca e literatura orala, merge din gura in gura si nu se roade, ca hartia, de sutele de ani. Si astfel, o data sfarsit bulzul, m-am mai putut minuna de un cinteu din piept de pui - taiat atat cat sa stea pe mijlocul limbii - , urmat de doi pastravi inveliti in foi de vita si fripti pe plita, cat sa se inmoaie si sa se topeasca in gura. La sfarsit, m-am delectat cu alivenci si coltunasi cu branza dulce, "ca la mama (hangitei) acasa". Si n-a fost de refuzat nici o canita cu vinul casei, o Francusa parfumata de Cotnari - asta pentru a respecta traditia si a pleca bucuros la drum, cu gandul la rarisima delectare a gurmandului-calator, dar mai ales la hangita. Sa (mai) tot auzim de asa dulce!…

NOTELE LUI MAX

Hanu Ancutei Drumul E85, km 27 de la Roman spre Suceava Mancare 5/5 Servire 5/5 Ambianta 4/5 Pret 2/5

DE GUSTIBUS

Cinteu din piept de pui. Vorbeste, cu numele sau neobisnuit, de mostenirea noastra latina si ar vrea sa insemne "fasii" de carne. Altfel, alaturi de mamaliguta aurie nu-i decat piept de pui, maruntit in bucati cat sa le duci o data in gura, scaldat in doua sosuri - unul dulce, altul picant - al caror gust se-mpreuna precum apele a doua rauri, tinand isonul feliilor dulci-picante de gogosari si de branza iute, de oaie. PRET: 19,50 RON