Lectie de viata la Manastirea Brazi

Bulevarde umbrite de castani ce strajuiesc ca niste soldati devotati orasul, oameni smeriti si cu frica de Dumnezeu, podgorii intinse de struguri, o liniste a locurilor care, de cele mai multe ori, nu-ti da pace si te infioara. Si cand peste toate aceste minuni pluteste un aer de legenda, simti ca trebuie sa cutreieri in lung si-n lat, fara pic de odihna, prin orasul Panciu. O data ajuns aici, poarta-ti pasii catre vestul orasului si vei simti cum sufletul ti se inalta, cum inima iti bate cu putere, iar ochii radiaza de fericire in timp ce cobori colina orasului. Prin aceste senzatii, la inceput inexplicabile, am trecut si eu. Frumusetea peisajului, maretia dealurilor acoperite cu verdeata m-au facut sa uit pur si simplu de greutatea drumului. Parca aveam aripi si voiam cu orice pret sa ajung acolo: la Manastirea Brazi, un loc in care Dumnezeu a facut un legamant cu localnicii, iar cerul s-a apropiat de pamant.

Am pasit sfioasa pe poarta sfantului locas si in acele momente am simtit ca pot lasa deoparte, in "lumea noastra", greutatea pacatelor. Pasisem intr-o alta lume, acolo unde oricine crede cu adevarat ca poate descoperi linistea interioara si fericirea adevarata.

DARUIRE. O maicuta cu figura blanda, chipul surazator si ochii calzi a iesit sa ma intampine. Cuvintele ei pline de duh, nobletea si bunatatea ce-i puteau fi citite pe chip m-au impresionat. Ce locuri, dar mai ales ce oameni! Se numeste maicuta Eusebia si este aici inca din 1999. Am rugat-o sa-mi spuna cate ceva despre ea, insa modesta mi-a raspuns ca "legenda si istoria acestui locas sunt mult mai importante decat viata ei si merita sa fie povestite si cunoscute". Aveam in fata mea un om extraordinar, asa cum rar mi-a fost dat sa cunosc.

LEGENDA. Manastirea dateaza din timpul lui Stefan cel Mare, legenda ascunzand o poveste interesanta si plina de mister. Iata ce mi-a povestit maica Eusebia. Se spune ca intr-o zi Stefan, inconjurat de un grup de sfetnici, a pornit sa-si viziteze podgoriile din zona Vrancei. Printre ei se afla insa si un sfetnic ranit, care a fost lasat in grija pustnicului Gheorghe, cunoscut drept un vraci al acelor meleaguri. La intoarcere, domnitorul isi gaseste omul sanatos si drept multumire ii promite binefacatorului ca va ridica o biserica, Schitul Brazi, despre care se spune ca poarta hramul Sfantului Gheorghe.
Maicuta vorbeste calm, iar cuvintele curg unul dupa altul. Era ca si cum ar fi trait in acele timpuri, iar vorbele-i sunt intelepte si pline de har. Cel mai important ctitor al Manastirii Brazi este Sf. Teodosie, ale carui moaste sunt adapostite in acest locas. Episcop de Radauti si de Roman, ajunge in scaunul de Mitropolit al Moldovei in anul 1673. Ca o recunoastere a credintei si evlaviei sale, a fost trecut in randul sfintilor la data de 5 octombrie 2003. In calendarul ortodox, Sfantul Teodosie este pomenit in fiecare an la data de 22 septembrie. Maicuta deapana in continuare povestea acelui loc si a oamenilor care il sfintesc. Desi aparent calma, o simt cum inima ii bate din ce in ce mai tare cu fiecare cuvant rostit.

Maica Maria ne ofera minunatul ei pandispan cu branza

PURITATE. Nici pentru ea viata nu a fost tocmai usoara, dar a hotarat sa o accepte ca atare. Isi dorea sa se bucure de fiecare clipa petrecuta alaturi de Dumnezeu si sa fie un exemplu pentru celelalte 19 surori. Pentru maicuta Eusebia, manastirea "reprezinta o scoala a perfectiunii, un spital pentru vindecarea sufletelor". O simt cum ofteaza, iar pentru cateva minute se lasa tacere. "In manastire", continua sa povesteasca, "nu rezista decat cei ce vin din dragoste pentru Dumnezeu." Toate celelalte surori isi cunosc foarte bine randuiala lor si nu se plang niciodata. Programul incepe devreme, la ora 6 dimineata si se termina cu Rugaciunea de seara. Maicuta Maria, responsabila de bucatarie, este insa cea mai iubita. Si asta pentru ca din mainile ei ies adevarate delicatese.
"Mancarurile sale au o savoare aparte, iar dragostea pentru Dumnezeu este ingredientul de baza", povestesc surorile. Extrem de primitoare si de darnice, maicutele isi deschid sufletul si ospateaza cu ce au ele mai bun pe fiecare credincios care poposeste pe aici. Sarmalute, ciorba de peste, de perisoare, ghiveci si pandispanul cu branza de vaci, desertul preferat al maicutelor. "Asa, cu ce are Dumnezeu grija de noi, caci mult mai importanta este hrana spirituala, rugaciunea. Cu ea trebuie sa ne hranim zi de zi", rosteste cu capul plecat maicuta.

LECTIE. Mi-as fi dorit sa opresc macar pentru o zi curgerea timpului. Sa mai raman in acest loc plin de liniste si de credinta. Putinele ore petrecute aici au reprezentat o lectie morala din partea unor persoane care au inteles cu adevarat ce inseamna viata. Am plecat purtand in suflet, drept calauza, cuvintele maicii Eusebia: "Numai cei care lupta se vor incununa".

SACRIFICIU

Sfantul Ierarh Teodosie s-a nascut in tinutul Vrancei in prima jumatate a veacului al XVII-lea. Iubind din tinerete viata calugareasca, s-a lepadat de lume si a primit sfantul chip al calugariei. In 1694, tatarii au navalit din nou in Moldova, jefuind pe crestini si distrugand bisericile. Curand, la Manastirea Brazi a venit o ceata de tatari cerandu-i Ierarhului Teodosie sa le predea avutul si odoarele sfantului locas. Acesta a refuzat si, dupa ce l-au chinuit indelung, cotropitorii i-au taiat capul.

PANDISPAN CU BRANZA DE VACI

INGREDIENTE: 10 oua, 10 linguri cu zahar, un varf de cutit de sare, coaja de lamaie, esenta de vanilie, 10 linguri cu faina, branza de vaci, zahar pudra cu aroma de vanilie PREPARARE: Se separa albusurile de galbenusuri, dupa care albusurile se bat spuma impreuna cu zaharul. Peste ele se adauga galbenusurile, apoi se pun faina in ploaie, sarea si aromele. Se unge tava cu ulei si se tapeteaza cu faina. Se pune un strat de compozitie, apoi branza, iar deasupra se toarna cealalta jumatate din compozitie. Se da la cuptor la foc potrivit. Se poate presara cu zahar pudra cu aroma de vanilie.