Lumina Invierii

In cartierul bucurestean Rahova, noua calugarite franciscane s-au constituit, in 1996, intr-o comunitate avand ca scop ajutorarea celor saraci. Locuiesc intr-o casa modesta, unde e capela si sala de mese. Acolo le-am intalnit pe surorile Veronica, Teofila, Ana si Felicita, cu dorinta de a sti cum se pregatesc pentru Inviere.

SAPTAMANA MARE. Programul lor incepe, de fapt, o data cu intrarea in Post. Mai intai, surorile se pun de acord asupra rugaciunilor pe care le vor face in plus fata de ceea ce se cere in mod obisnuit. Fiecare se gandeste la ce poate renunta, atat personal, cat si in grup, pe timpul celor 40 de zile.

In Saptamana Mare, ziua de joi este dedicata euharistiei si se face un ritual liturgic in care preotii savarsesc gestul de umilinta de a spala picioarele oamenilor saraci. Cina Domnului ("cea de taina") e, apoi, momentul restituirii tainei impartasaniei. Vineri, calugaritele marcheaza patimile lui Isus. Seara, ele participa la Biserica Sf. Elena din cartier la prezentarea si adorarea Sfintei Cruci. "Sunt, ne spune parintele Francisc Ungureanu, de la Arhiepiscopia Romano-Catolica din Bucuresti, asa-numitele plangeri, iermiade, puse in gura lui Isus: «Ce anume n-am facut eu pentru voi?, zice Domnul. Si totusi, iata, sunt pe cruce, de ce m-ati rastignit?»… Momentul e de o intensitate deosebita. Apoi, fiecare crestin se impartaseste. Tot timpul acesta, dar mai ales joi si vineri, sunt zile de spovada, de spovedanie.

Spre deosebire de ritul bizantin, in ritul latin a te spovedi nu tine neaparat de un timp lung de post inainte. Pentru noi, este important ca cineva se hotaraste sa se spovedeasca; nu conteaza ca a mancat sau nu, ca a pacatuit inainte sau nu; el se poate spovedi si, daca este imediat o liturghie, se poate impartasi. Ceea ce se cere e sa fie un post euharistic, o abstinenta de o ora inainte de impartasanie. Acest lucru tine de dorinta Bisericii Catolice de a-i face pe oameni cat mai activi in viata sacramentala".

Calugaritele franciscane sunt neintrecute si in arta bucatariei

PREGATIRI. Sambata e Vigilia Invierii, cand si calugaritele vor merge la liturghie in parohia lor. E o zi a asteptarii, inaintea inceperii slujbei. Dimineata, se pregateste mancarea, pentru ca duminica sa nu se lucreze. "De fapt, ne spune maica Veronica, tot timpul, in cele 40 de zile, esti preocupat de ideea Invierii lui Isus."

"La Inviere, completeaza parintele Ungureanu, un rol important il are aprinderea lumanarii pascale. Flacara il simbolizeaza pe Isus, care conduce poporul. La miezul noptii, se citeste Evanghelia, care il prezinta pe Isus inviat, si se aprind toate luminile in biserica. Se canta «Cristos a inviat!», dupa care Isus devine el insusi lumanarea pascala…"

"Facem cozonacul de Pasti din: un kg faina, 6 oua, 300 g zahar. Pregatim aluatul cu 350 g drojdie si, dupa ce a crescut, il dam la cuptor. Adaugam arome, zahar pudra, stafide" - sora Felicita

"Facem pasca din aluat pentru paine. Intindem foaie si inauntru facem umplutura cu branza de vaci si felii de fructe. Impletim un brau din aluat in jur si pe mijloc inchipuim o cruce" - sora Ana

"Parintii ne spuneau ca pasca reprezinta giulgiul in care a fost invelit Isus Cristos. Va inchipuiti ce emotie puternica aveam cand ajungeam sa mancam, dupa Inviere!…" - sora Teofila

REDESCOPERIREA FRATERNITATII

Preotul Francisc Ungureanu, Arhiepiscopia Romano-Catolica din Bucuresti "Sarbatoarea Invierii - ne spune parintele Francisc Ungureanu, de la Arhiepiscopia Romano-Catolica Bucuresti - e cea mai importanta din viata crestinilor. Pastile, pe langa trecerea de la o conditie la alta (de la cea de sclav la cea de om liber, de la pacatos la mantuit) inseamna si o traire in comunitate, printr-o redescoperire a vietii de comunitate. Credinciosii o fac, in virtutea botezului pe care l-au primit si care este o urmare a Invierii Domnului. N-ar fi fost posibil botezul fara Inviere. De aceea, poate ca Pastile ar putea sa fie pentru noi un moment de redescoperire a fraternitatii, a conditiei de comunitate in care traim, a acelei credinte care ne uneste, indiferent de felul in care o marturisim."

CINA PASCALA

Inainte de a pleca la Inviere, surorile pregatesc masa: oua, cozonac si pasca. La intoarcere, daca li se stinge lumanarea pe drum, o reaprind si canta "Cristos a inviat!", dupa care se imbratiseaza, se felicita una pe alta si se asaza la masa. In afara oualor rosii, cozonacului si pascai, nu exista un aliment obligatoriu. Carnea de miel se pregateste si joi, la Cina Domnului, cand sunt celebrate trei evenimente in aceeasi zi: infiintarea euharistiei (preotia), a impartasaniei si a liturghiei. Cina Domnului (sau "cea de taina") e considerata de catre catolici a fi prima liturghie tinuta de Isus Cristos insusi. Ea este cina pascala pe care Isus a mancat-o cu ucenicii sai. Acest lucru inseamna ca ei au respectat ceremonialul culinar al evreilor din timpul acela. Sa ne amintim ca, in noaptea Exodului din Egipt, Dumnezeu le-a spus evreilor: "Luati un miel de parte barbateasca, fara meteahna, frigeti-l, mancati-l stand in picioare, incinsi si cu toiagul in mana; sa-l mancati cu ierburi amare, pentru ca aceasta este ziua in care trece Domnul. Catolicii respecta aceste traditii biblice: mielul fript, cu salata amara de papadie… La cina pascala initiala, pe masa se aflau, cu siguranta, azima, miel, vin si ierburi amare. Un amanunt important: biserica de rit latin nu cunoaste dezlegarile pe care ortodocsii le respecta in timpul postului. Pentru catolici, consumarea carnii, ca abstinenta, nu e oprita decat vineri si doar in Vinerea Mare se face si abstinenta si post. In Miercurea Mare (zisa si "a cenusii") se spala oalele cu cenusa, ca sa dispara orice grasime si se mananca numai alimente fierte. In timpurile moderne, ne spune parintele Francisc Ungureanu, "Biserica catolica a incercat sa propuna oamenilor un mod de a trai credinta care sa nu-i impovareze prea tare. Daca cineva poate sa tina un post prelungit, e bine, dar acest lucru e intotdeauna benevol".