Ma straduiesc sa par cat mai relaxat pe scaunelul meu si ma asez picior peste picior, cat mai politicos, si nu ma sprijin cu coatele de masa. Peste tablia alba o admir pe Madalina Manole, fara chitara si cu manecile suflecate. Si pana si zgomotul uneltelor de bucatarie a devenit mai armonios de cum il stiam. Imi surprinde privirea pierdut-mirata.

"Pentru o femeie la treizeci si de ani, bucataria n-ar trebui sa fie un domeniu, sa-i zic, tangential", imi raspunde, trecand nepasatoare peste sintagme despre fete, par si foc. "Atunci cand am stare si timp sa intru in bucatarie, imi place sa am si acolo satisfactia lucrului bine facut. Sunt un om care isi ia foarte in serios treaba. Iar asta se vede si in bucatarie. Marturisesc insa ca n-am facut niciodata o pasiune pentru gatit. Nu sunt disperata daca nu gatesc. Din punctul asta de vedere, se poate spune ca n-am reflexe de gospodina. Ce sa-ti zic, imi place sa gatesc, uneori. Timp sa fie. Adica, mai exact, mananc ca sa traiesc, cum se spune, dar uneori mi se face dor de o ciorba ca la mama acasa."

RADACINI. "Cred ca de la ea am mostenit eu talentul culinar, mai ales in ceea ce priveste ciorbele. Si ma mandresc cu asta. Totul este sa nu intervina nimeni in teritoriul asta. Daca vrei doar sa te uiti, poate. Dar sa nu ma tii de vorba! Iar de ajutat, nici nu incape discutie! E un teritoriu in care imi place sa iau eu toate deciziile, eu sa fiu sefa!" Incerc sa ma fac mic pe scaunelul meu si sa ma abtin de la alte intrebari. Nu-mi iese! Nici nu ma miram...

"Daca vrei neaparat sa extrapolam ideea asta si in viata personala...", continua Madalina.

"Cred ca mai degraba am fost nevoita sa iau mereu singura deciziile, sa fiu si barbatul in casa. Uneori a fost bine ca am putut sa conduc o situatie. Dar la un moment dat te oboseste."

Am invatat sa gatesc privind

ALTA BUCATARIE. "Pe de alta parte, sunt si o buna colaboratoare. Lucrez foarte bine in echipa, alaturi de oameni care intr-adevar au ceva de spus. Uite, din 2004 lucrez la materiale pentru un album care va aparea cat de curand, albumul cu numarul noua din cariera mea. Jumatate din material este compus de mine, iar restul de muzicienii cu care colaborez. Si-au dorit foarte tare sa contribuie si ei la ceea ce incercam impreuna sa facem. O sa fie o surpriza si din punctul asta de vedere. Este o muzica pop-rock de foarte buna calitate, o muzica pe care ti-o poti imagina cantata in orice limba. Asta nu inseamna ca nu o sa gasesti acolo, de exemplu, si o balada gen Bon Jovi, daca vrei. Imi asum un anume risc cand spun lucrurile astea. Dar ele vor avea acoperire, vei vedea, cand va aparea albumul.

Lucrez cu instrumentisti formidabili. Poate ca si din pricina asta, pentru ca nimic nu este facut pe calculator, lucrul a durat si atat de mult. In plus, colaborez cu muzicieni care, la randul lor, sunt implicati si in alte proiecte. Nu e usor sa ne adunam si, atunci cand se intampla, nu avem intotdeauna starea pe care ne-o dorim. Inspiratia nu vine la comanda! Asa ca, de doi ani si ceva, aproape ca m-am mutat in studio. Prietenii mei sunt disperati. Cand ma-ntreaba unde sunt, primesc vesnic acelasi raspuns: «La studio». Mi-au spus ca m-am maritat cu studioul!" Pune cartofii la scurs intr-o sita si se asaza.

"Asa ca, revenind la ce vorbeam, gatitul chiar a devenit mai mult o problema de timp decat de chef." Tace. Picaturile de apa care se sparg ritmat de metalul chiuvetei spun o poveste pe care nu o inteleg.

DEBUT. "Primele contacte cu bucataria le-am avut pe la 15-16 ani", spune si, ridicandu-se, un zambet ii flutura pe buze. "Incepusem deja sa cant si, cand ma intorceam din turnee, imi era dor sa stau cu ai mei la povesti. Cum asta se imtampla de obicei in bucatarie. Cu timpul am inceput sa fur, fara sa-mi dau seama, cate ceva din ce o vedeam pe mama facand. Pur si simplu invatam privind. Iar apoi, cand am inceput sa gatesc, toate astea s-au transformat ca un reflex. Asta s-a petrecut dupa ce m-am casatorit. Eram, cum se spune, o femeie la casa mea. Iar prima mea bucatareala s-a numit, cum altfel, o ciorba. Daca imi aduc bine aminte, chiar o ciorba de perisoare. Comestibila, as zice chiar gustoasa", rade si se pune din nou pe treaba.

AMINTIRE. "Intre timp m-am specializat. Chiar si in turnee, cand am fost nevoita, am pus mana si-am gatit. Imi aduc aminte de un turneu in Germania cu regretatul Dem Radulescu. Intr-o perioada, cateva zile am fost cazati la o pensiune. Fiecare artist avea camera lui, dar bucataria era comuna, asa ca o imparteam cu totii. Acolo am gatit cu Maria Dragomiroiu cate ceva pentru toti colegii. Tin minte ca am facut atunci ciorba, cum altfel, si niste snitele din piept de pui. A fost bataie pe ele!

Ce sa-ti spun, daca vreau sa dau gata musafirii, o fac sigur ori cu ciorbele mele, ori cu sufl...-urile. Cel pe care il prepar acum l-am invatat de la o foarte buna prietena. Si chiar am sa te dau gata!"

Gata zic si eu! Adica mi-am terminat portia! Mai primesc...? Mai da-mi, zau, ca altfel, jur pe furculita mea tocita, nu-ti zic nici o reteta!

PROBA TIMPULUI Pentru un artist, a ramane el insusi este o chestiune de echilibru, de maturitate, de bun-simt, de experienta, de seriozitate, de ani de munca. Munca mea a rezistat probei timpului. Dar, sincera sa fiu, mie mi-e chiar mila de cei care se lasa luati de val si nu realizeaza cat de trecatori devin astfel. Pana la urma, cand se vad peste noapte pe prima pagina si li se pune, dupa o dezbracare sau doua, eticheta de vedeta, uita cine sunt! Cred ca e foarte important, in momentele astea, sa nu pierzi contactul cu prietenii. Ei sunt primii care observa schimbarea si te vor tine cu picioarele pe pamant. Asta, presupunand ca sunt prieteni adevarati, si nu profitori. Altfel nu iti raman decat modelele adevarate, cei care au lasat ceva in urma lor.

SUFLE DE BACON La un kilogram de cartofi avem nevoie de 300 g de bacon, 300 g de cascaval, 6 oua, un pahar cu smantana, cateva linguri cu ulei sau unt, putina faina si, fireste, un vas de jena care sa le cuprinda pe toate. Se taie cartofii cubulete si se pun la fiert. Cu mila, va rog, sa nu se sfarame. Cascavalul se rade marisor, iar baconul se taie bucatele mici. Vasul de jena se unge cu unt sau cu ulei si se tapeteaza cu faina. Punem un rand de cartofi, peste care presaram bacon. Peste toate aruncam cascaval ras si tot asa, in straturi succesive. Intre timp, daca am mai avut vreme, am batut ouale cu smantana, ulei si putina sare. Daca nu, purcedem acum, dupa care dam totul la cuptor pentru o jumatate de ora. SFAT Desi este un preparat satios, care va satura pe fiecare, oricat de mancau ar fi, daca tineti musai, puteti sa-l alaturati in farfurie unei fripturi.