Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Mi s-a intămplat ceva ciudat. Am visat-o pe mama care mă dojenea pentru că nu sunt in stare să pregătesc un desert deosebit, care-i plăcea enorm.
Mi s-a intămplat ceva ciudat. Am visat-o pe mama care mă dojenea pentru că nu sunt in stare să pregătesc un desert deosebit, care-i plăcea enorm.Eram amăndouă in bucătărie unde mama cotrobăia nervoasă, criticăndu-mi calitatea vaselor şi faptul că erau foarte grele. Aici eram de acord cu ea. Deodată, s-a intors către mine, ţinănd in mănă o crăticioară de doi litri, emailată. Avea ochii in lacrimi de fericire. Da, era aceeaşi crăticioară in care ea făcea in special crema de zahăr ars şi cea de afine, de vişinată, precum şi alte creme minunate. Eu o foloseam tot pentru creme. A pus crăticioara in chiuvetă, a spălat-o bine, apoi a şters-o indelung, mai mult pentru a o măngăia. A pus-o pe aragaz şi s-a dus glonţ iar la cămară, de unde a scos o cutie cu compot de ananas, rondele, pe care in realitate nu o aveam şi, spre uimirea mea, a scos şi o sticlă cu afinată, trei ouă, borcanul cu zahăr, care de obicei se află in dulap, lăngă cel de cafea, untiera, care normal se află in frigider, şi cutia cu miez de nucă şi cea cu fistic - astea da, erau in cămară! M-am dumirit: avea de gănd să pregătească celebrul desert cu ananas şi cremă de afinată, care inmuiase inimile multor duşmani. Mama scotea unele obiecte din locuri unde nu existau in realitate. Deodată, imi zise cu o voce calmă să fac eu reţeta. Am privit-o in timp ce se aşeza pe canapea şi am văzut-o obosită şi dezamăgită, aşa cum era in ultimii ani. M-a cuprins panica. Mi-era teamă că n-am să fac desertul aşa cum ii plăcea! Mama mă privi şi mă rugă să-l fac eu pentru că trebuie să plece.
Reuşita
Am desfăcut conserva de ananas şi am pus rondelele in afinata parfumată, pentru 15 minute, la rece. In crăticioara de creme, pusă la bain-marie, am amestecat pănă am obţinut o cremă ca o smăntănă: trei gălbenuşuri, cu trei linguri de zahăr, cu o lingură de unt şi trei linguri de afinată. Am scos vasul din apă şi am presărat in cremă patru linguri de nuci prăjite, sfărămate. Mama s-a ridicat şi mi-a zis: "Nici o cremă nu se face fără un praf de sare! Un praf!". Şi a pus ea praful. Am amestecat energic şi am lăsat să se răcească puţin. Am scos şi am scurs rondelele de ananas, din afinată, apoi le-am montat pe două farfurioare, căte trei de persoană, peste care am turnat crema călduţă, am ornat cu afine proaspete (din vis) şi am presărat fistic pisat. Mama a scos din buzunarul de la rochiţă două frunze de mentă, ca un magician. Am dat la rece farfurioarele. Am curăţat masa şi am făcut o cafea. Mama aştepta cu măinile in poală. Abia acum am observat că avea măinile frumoase, ca in tinereţe. Nu mai erau uşor noduroase! Doar oboseala lor ieşea la iveală... a degetelor lungi şi albe, prin care au trecut milioane de vorbe şi cuvinte scrise, ce s-au transformat in alte cuvinte scrise, in cărţi, in cuvăntări citite... Măini ce cunoşteau alfabetul şi gramatica romănă pe intuneric! Măini... obosite dar la fel de frumoase! Ii citeam pe chip o dezamăgire pentru mine, iar eu o priveam, agăţăndu-mă de ideea că dacă a venit, totul va fi bine. Am scos desertul din frigider. Mănca. Aşteptam o vorbă, un gest. S-a ridicat şi mi-a spus: "E bun, vezi că poţi? Am să mai vin şi totul va fi bine!". M-a sărutat şi a dispărut! Acum, chiar am să fac desertul de ananas!
Citește pe Antena3.ro
