Mancaruri boieresti

Recunosc: la inceput, m-a tentat firma restaurantului, deschis in Bucuresti de putina vreme. Pentru cine mai are obsesia cozilor la carne, de altadata, emblema "Beciul boierilor" reprezinta, oarecum, o sfidare. In definitiv, care om nu vrea sa manance, in limbaj uzual, "boiereste", sa traiasca "boiereste", sa daruiasca "boiereste"? La noi, totusi, boieria inseamna si lene, si belsug, motiv pentru care apelativul "boierule" a devenit o expresie trecuta prin sita fina a ironiei.

Ma asteptam, intrand in local, sa vad o lume rafinata, retrasa in acest demisol de pe Stirbey Voda - colt cu Plevnei - ca sa se simta bine mancand purcel la tava si band cofe cu vin. Trecut de ora pranzului, dar, surpriza! In beci nu era nimeni. "Fabulos!", am dres-o, "ma voi ospata, boiereste, de unul singur". "Beciul" acesta e, de fapt, un spatiu familial, alcatuit din doua incaperi desenate clasic si intimizate cu seminee si mobilier din lemn masiv de un bun-gust indiscutabil.

MENIU BOIERESC. Omul care mi-a adus meniul (nu-i pot spune ospatar, pentru ca era imbracat de strada) s-a scuzat ca restaurantul nu are toaster si nici grill, ceea ce mi-a taiat putin din elan, pentru ca painea adusa era cam de ieri… Am luat, intai, o salata bulgareasca, asemanatoare cu una servita, nu demult, la Capul Kaliakra, in Bulgaria, si extrem de simpla: rosii, castraveti, ardei gras, branza telemea, rasa fin, oua fierte, masline, sunca, ulei. Reteta e raspandita in tot spatiul balcanic, asa ca o veti intalni si la greci. N-am gasit in ea oregano si patrunjel verde, cum se obisnuieste si, de fapt, am impresia ca restaurantul s-a obisnuit sa puna uscaciuni din pachet in locul verdetei, ceea ce nu mi se pare o idee inspirata. Langa salata am primit un platou cald cu franjuri de pui in crusta aurie, picanta si crocanta, bulete de cascaval si ficatei de pasare, bucate bine armonizate cu un paharel cu vin rosu, tinut insa in viata in frigider, contrar regulii care cere sa fie servit la temperatura camerei. Felul principal a fost o pulpa de porc in sos de smantana si tarhon, garnisita cu ciuperci coapte, asociatie de gusturi menite sa aduca desfatare papilelor.

DESERT CALD. Desertul, un "finis coronat opus", nu mi-a parut doar dulce si parfumat, ci si concupiscent de cald, cautand un echilibru intre budinca, fructe coapte si crema. "Rizotto e Pesca", cu trei toppinguri, a fost sa fie: o piersica la cuptor, invelita in coaja caramelizata si pudrata cu cacao, sezand lasciv pe un pat de orez fructat. Miezul sau de ciocolata cu alune mi-a facut pofta de o cafea Bonaparte, in care stropul de coniac rafinat a pus acordul final unui meniu boieresc de care ar fi pacat sa nu va bucurati intr-o zi si dumneavoastra.

DE GUSTIBUS

SARAMURA DE PASTRAV. Mai putin obisnuita prin restaurantele romanesti, saramura de pastrav (peste de apa iute curgatoare, de la munte) a fost facuta dupa regulile din campie, cu rosie coapta si sare putina. Mamaliga aurie i-ar fi adus un plus de noblete, daca patrunjelul uscat presarat nu ar fi dat intregii mancari un gust neplacut de iarba vesteda, pastrata in hambar. PreT: 17,50 RON

NOTELE LUI MAX

Beciul Boierilor Str. Stirbey Voda nr. 129 Mancare - 3/5 Servire - 3/5 Ambianta - 3/5 Pret - 3/5