Marie Danielle Kouassi-Zessia - Nepoata unui sef de trib din Coasta de Fildes gateste romaneste

"In partea de vest a Africii, de unde vin eu, din Coasta de Fildes, exista o gastronomie fenomenala", ma introduce direct in subiect Marie Danielle. Pielea-i bruna luceste razboinic in bronzul amurgului. Daca ignor costumul la dunga pe care l-am imbracat (sunt doar in casa primului secretar al Ambasadei Danemarcei, iar sotia Domniei sale este, pe deasupra, si creatoare de moda!), m-as putea lasa dus catre taramuri indepartate, eu, prizonierul unor amazoane din vechime. Un prizonier, ce-i drept, fericit!

Statusem cateva minute in sufrageria-atelier. Probase cateva piese din noua ei colectie. Primisem deja invitatia la resedinta ambasadorului Danemarcei, unde avea sa se desfasoare mondenul eveniment al prezentarii, cand "ingerul blond", cum ii place gazdei mele sa-i spuna domnisoarei care rezistase "inteparilor din culpa" ale boldurilor romanesti (geloase, fara doar si poate!), isi strange aripile rasfirate de prezenta noastra si-si ia zborul catre Parnas-ul altori mesteri de vorbe (mai dibaci sau mai insistenti decat mine!). Cu Templul Modei in cap, dar cu foamea in pantece, par pesemne teribil de nerabdator sa ma asez la o vorba si-o cana, nu cu vin, cu cafea. Dar, in fine. Sa nu lungim vorba, ca povestea-i faina. Asa ca, urechea palnie si ochiu’ cat mamaliga!

Baza pentru mancare. "Avem trei alimente de baza traditionale: fasolea, orezul si bananele. Dar lucrurile nu se prezinta chiar atat de simplu. Orezul, spre exemplu, folosit de regula ca garnitura la pui sau alte feluri de carne, traditional se serveste cu sos. Apoi, chilli, pentru ca la noi se mananca suficient de picant. Chiar si salata de ton pe care o pregatesc eu acum am asezonat-o traditional, ca sa zic asa, cu putina miere si sosul picant de la o cutie cu ton. In ceea ce priveste bananele, aici retetele sunt mult mai diversificate."

Explozii culinare

"Vorbesc aici de un soi de banane foarte mari, numite «plantine», care pot fi folosite si verzi in mancare, dar care, coapte, atunci cand au o culoare aproape portocalie, functioneaza foarte bine ca desert, preparate in foarte multe feluri. Cand sunt inca necoapte, si evident nu sunt dulci, se fierb ca orice leguma si se adauga in mancaruri sau pot fi taiate rondele si prajite in ulei ca pe cartofi.

Dupa ce s-au copt, la sase-sapte zile dupa ce au fost culese, prin acelasi mod de preparare asemanator cu cel al cartofilor prajiti, se obtine un desert foarte apropiat la gust bananelor prajite din bucataria chinezeasca. In plus, exista un moment al zilei asemanator acelui «five o’clock tea» englezesc si care la noi se cheama «goutí». Este momentul unei gustari care se serveste in jurul orei 16:00, la jumatatea intervalului dintre pranz si cina. Iar bananele coapte prajite ocupa aici un loc de cinste si se servesc impreuna cu peste fript si chilli. Acest fel de mancare se numeste «alouc"» si toata Africa il cunoaste. Si vei vedea oriunde pe continent negustori vanzand in plina strada preparate specifice acestui goutí. De la bananele prajite la paine dulce pe care poti pune orice. In felul asta este, daca vrei, un fel de fast-food specific african.

Dar in acest peisaj, Coasta de Fildes este un spatiu aparte. Spre deosebire de Senegal, sa spunem, unde toti vorbesc o singura limba, «wallaf», si au o cultura si o civilizatie statala unitare, la noi, tara in care exista mai multe triburi cu traditii si specific unic, pe langa faptul ca se vorbeste un numar de limbi distincte, «didá», «ainí», «baoulí» etc., exista si mai multe tipuri de gastronomii. Eu, spre exemplu, fac parte din tribul didá. Iar cand spun trib, trebuie sa te gandesti exact la ceea ce stii si ai vazut prin documentare. Adica strabunicul meu era sef de trib, pleca la vanatoare si purta armele traditionale ale tribului nostru, ce sa-ti spun, daca te intorci cu nu prea mult timp in urma, lucrurile incep sa devina destul de aspre.

Dar, in orice caz, din punct de vedere al gastronomiei, tribul din care ma trag are preparate specifice, in mod special folosind ca baza exact aceste banane de care ti-am spus. De exemplu, se mananca cu sos sau facute piure. Alte triburi insa au alte moduri de preparare, printre care si cel al prajitului, care noua nu ne este specific. Tragand linie, toata bucataria africana, iar cea din Coasta de Fildes nu face o exceptie, este o adevarata explozie culinara de gusturi, combinatii ingenioase si moduri de preparare. Foarte multe gastronomii traditionale de pe intreaga Coasta de Vest a continentului se inspira, au inglobat in ele elemente ale peisajului culinar de la noi. Aici insa nu trebuie uitat un lucru. In Coasta de Fildes nu exista anotimp secetos. Nu departe, in Burkina Fasso, acest anotimp dureaza luni bune intr-un an, perioada in care agricultura stagneaza inevitabil. Cel mai sugestiv exemplu este ca, daca eu ma duc in gradina bunicii mele, culeg ananasul sau fructul de mango direct din pom, il tai si il mananc. Suna bine, nu-i asa?" Raspundeti voi, ca mie unuia mi-a cam pierit glasul.

"Noi, pe de alta parte, avand deschidere la mare, am imbogatit gastronomia si cu ce poate oferi ea. Exista o varietate de ingrediente pe care putine state africane o au. Si ajungand la capitolul ingrediente, trebuie sa-ti spun ca am vrut sa prepar o reteta specifica tribului meu, dar a fost imposibil sa gasesc lucrurile de care aveam nevoie. Asa ca va trebui sa te multumesti cu o salata obisnuita de ton." Dar in ton cu discutia sunt tentat eu sa fac un joc de cuvinte, dar nu-mi gasesc vorbele potrivite in engleza. Si-mi aduc aminte de un actor care spunea cat de greu e sa joci intr-o alta limba decat cea materna. Incep sa-l inteleg. Am sa-i dau un telefon sa-i spun c-am ajuns la mintea romanului cea de pe urma, pe principiul "Desteptul invata din experienta altora…". Dar, ma rog, sa nu lungesc vorba, ca-i prea faina… salata! Oricum, tot timpul asta n-am vorbit deloc (se observa!). Am mancat si-n contul vostru. Acum, voi urmati!

SALATA DE TON Pentru o reteta ca la Marie Danielle avem nevoie de trei cutii cu ton, de preferinta una dintre ele picanta, patru-cinci castraveti murati de dimensiuni medii, doua rosii, o ceapa marisoara, doi cartofi fierti, doua oua fierte, ulei de masline, iaurt, miere de albine, sare si piper. In primul rand se taie cartofii cubulete. Se incinge tigaia si se parlesc putin, stropindu-se in acelasi timp cu putina miere si se pun intr-un bol. Se taie restul de legume si oul tot in cubulete si se amesteca si cu cartoful deja preparat. Se adauga cutiile cu ton, se condimenteaza si se amesteca din nou. Apoi iaurtul, urmand acelasi tratament ametitor. Se poate servi imediat, dar de preferinta e bine sa se lase salata un timp la rece.

FARA COMPROMISURI Imi place simplitatea. Piesele brodate manual sau chiar pictate intr-un stil tribal-rustic sunt arta, nu moda. E o incercare de a aduce in ochiul tuturor accente ale culturii din care vin si care ma reprezinta. E aproape un instinct. Dar cred ca atat cei 11 ani petrecuti in Danemarca, cat si toate calatoriile mele se vad in creatiile vestimentare Fashion Temple. Multe piese sunt unicat prin simplul fapt ca aici poti gasi acum un material, uneori doar cativa metri, dar sa nu-l mai intalnesti a doua oara. Apoi, mai exista si varianta refacerii unei piese de vestimentatie mai vechi al carei material ma impresioneaza. Atunci clientul, cand e vorba de haut-couture, poate fi sigur ca nu va mai exista altceva la fel. Cat despre prÃşt-Ã -porter, ce sa spun altceva decat ca nu-mi place trend-ul. Putin imi pasa daca anul viitor se poarta sau nu o culoare. Colectiile mele ma reprezinta si atat. Exista, fireste, ceva la moda in fiecare, dar nu-mi place sa fac compromisuri de dragul de a vinde. Pe mine ma impresioneaza oamenii care se imbraca bine, nefiind totusi cu orice pret la moda!