Marseilleza maionezei

Sosul maioneza, acest mare clasic al bucatariei franceze, a cucerit lumea!

Iata un sos caruia, daca pana acum nu i s-a scris un cantec de glorie, e timpul sa i se dedice un imn! Cel putin in Franta, de unde provine simpla, dar misterioasa "maioneza"… Se pare ca bucatarul ducelui de Richelieu ar fi preparat-o, pentru prima oara, la 28 iunie 1756, cu ocazia petrecerii date in cinstea cuceririi Port-Mahon-ului, denumind-o, pe loc, "mahoneza". Dar ce putem spune cand, un pic mai tarziu, maioneza devine "baioneza", dupa ce acelasi abil duce de Richelieu recucereste portul Bayonne?… Car...me, celebrul bucatar din secolul al XVIII-lea, pretinde si el, cu obstinatie, ca aceasta "baioneza" s-ar numi, de fapt, "manioneza" - de la verbul francez "manier" (a modela). In sfarsit, pentru ca totul sa fie "tr...s bien", unii au pretins ca adevaratul precursor al maionezei ar fi ducele de Mayenne, care a trait in timpul regelui Henri IV. Inaintea bataliei de la Arques, acest sos, botezat "maieneza" de un bucatar dornic de a flata, a fost prezentat ducelui o data cu friptura de pui, calda si rece. Ducele a gustat - mai bine zis a infulecat - , i-a placut si, dupa ce s-a balonat ingrozitor, a doua zi a pierdut batalia!… Povestea continua pana la inceputul secolului al XIX-lea, cand denumirea de maioneza e unanim acceptata. Oricum, pana la urma, sosul nostru a traversat secolele fara dificultate, pentru a garnisi mancarurile din carne, pestele, ouale, legumele - spre marea si deplina noastra satisfactie!… Brillat-Savarin, "fiziologist" al gustului, ne-o spune: "Descoperirea unui nou fel de mancare a adus mai multa fericire omului decat descoperirea unei stele!".

SOS MAIONEZA

"Pentru 6 persoane: doua galbenusuri crude si un galbenus de la un ou rascopt, dat prin sita. Se bat intr-un castron cu batatorul de albus, punand 250 grame untdelemn, turnat la inceput cu picatura. Cand sosul s-a legat, se pune cate putina zeama de lamaie, amestecand mereu; in lipsa de lamaie, se poate pune sare de lamaie sau o lingura de otet (5 grame), sare si un praf de zahar cand pui otet." Carte de bucate de Dna A. Petrini, Editura I. G. Hertz, Bucuresti, f.a.