Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Recunosc, nu e o decizie uşoară să intri la Capşa. Nu te poţi insinua prin intrarea dinspre Quinet, in faţa căreia bavardează, intămplător, doi băieţi de restaurant, fără să ai sentimentul că repeţi gesturi nobile; aceleaşi făcute inaintea ta de impăraţi şi regi germani, austrieci, ruşi, greci, sărbi, bulgari şi romăni. Nu te poţi scutura uşor de istorie, deschizănd această uşă prin care au pătruns Eminescu, Sarah Bernhardt, Carusso, Enescu, Titulescu sau, mai nou, Coppola, Van Damme şi Richard Clayderman...
Recunosc, nu e o decizie uşoară să intri la Capşa. Nu te poţi insinua prin intrarea dinspre Quinet, in faţa căreia bavardează, intămplător, doi băieţi de restaurant, fără să ai sentimentul că repeţi gesturi nobile; aceleaşi făcute inaintea ta de impăraţi şi regi germani, austrieci, ruşi, greci, sărbi, bulgari şi romăni. Nu te poţi scutura uşor de istorie, deschizănd această uşă prin care au pătruns Eminescu, Sarah Bernhardt, Carusso, Enescu, Titulescu sau, mai nou, Coppola, Van Damme şi Richard Clayderman...
Iau aşadar decizia să intru la Capşa intr-o zi in care patronul tocmai mi-a mărit leafa, cu sentimentul că-mi pot permite o masă impărătească. Intru in salonul select, alegăndu-mi locul in care-mi pot imagina că a stat cutare sau cutare ilustră persoană.
Aleg, din meniul bilingv, elegant, legat in piele, o Salată Midinette pentru antreu. Explorez o compoziţie din piept de pui cu mere şi ţelină, rase foarte fin. Gustul rătăceşte plăcut intre arome ce amintesc de nuca verde, dar şi de carnea de pasăre. Felii subţiri de portocală şi de căpşune conturează sentimentul de gustare tihnită, luată după-amiaza, in livadă. Mă delectez in continuare cu un consommé de pui. Intr-un bol mijlociu stă o fiertură bine filtrată, căt să pară un ochi de apă curat, pe fundul căruia odihnesc, delicate, bucăţile de piept de pui şi de champignoane. E o zeamă galbenă ca ţuica de prune imbătrănită, deşi nu văd nici o pată de grăsime in ea.
Citește pe Antena3.ro
Amintiri comune
La felul principal mă incumet să iau raţă cu portocale. Porţia constă din trei felii de carne vărtoasă de raţă, inconjurate de dantelării oranj. Pe aceeaşi farfurie, un zigurat de orez fiert, cu morcov, ascunzănd puţin mărar la bază. Sosul, cam prea dulce pentru gustul meu, manipulează un pic simţurile, care s-ar fi aşteptat să cunoască mai intăi aroma originală de raţă. Oricum, m-am hotărăt să-mi cumpăr o raţă proaspătă şi s-o gătesc singur, pentru comparaţie. Apoi, un Şalău Bonne Femme, corect prezentat, şi o porţie de Clătite Normandie - le voi trece la amintirile comune. Pentru că, in final, m-a impresionat desertul Peche Melba, despre care se spune că l-ar fi creat insuşi Escoffier, maestrul, de dragul unei artiste cu origini australiene, Nellie Melba.Â
In concluzie, am luat o masă la Capşa corect gătită, deşi fără strălucirea la care mă aşteptam, bine servită şi cam scumpuţă. Preţurile aici acoperă cu siguranţă gloria istorică a localului şi probabil că, nu peste mult timp, vor justifica şi calitatea meniului.
De gustibus
Şalău Bonne Femme
Â
In stilu-i caracteristic, Bacalbaşa - oaspete mai des al localului de pe diagonala Capşei, Grande Boulevard - ar fi numit aceste bucate, mai pe romăneşte, Şalăul Gospodinei Vrednice. Onctuozitatea sosului bechamel (discret parfumat de champinioane) se potrivea perfect fileului de şalău, copt căt se cuvine. Iar piureul de cartofi işi rumenise faldurile căt să simt că se pregătise de sărbătoare.
PREŢ: 32 RONÂ Â Â
Notele lui Max
Măncare ´´´
Servire ´´´´
Ambianţă ´´´´´
Preţ ´´´´
Casa Capşa, Calea Victoriei nr. 36
