Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
In Evul Mediu, primele reţetare care apar sunt in strănsă relaţie cu cărţile de medicină. Asta demonstrează că in Evul Mediu aveau loc "schimburi de reţete" intre ţările Europei. Putem vorbi deja de o cultură culinară europeană şi de un patrimoniu comun, aşa cum există un patrimoniu arhitectural comun, reflectat in liniile catedralelor gotice sau al bisericilor romane.
In Evul Mediu, primele reţetare care apar sunt in strănsă relaţie cu cărţile de medicină. In "Antidotarium Mesuae" (secolul XIII) apar numeroase reţete de dulceţuri şi dulciuri, in vreme ce in "Tacuinun Sanitatis" (secolul XV) găsim reţete de sosuri, sucuri şi diverse fierturi. Influenţaţi de medicii arabi, primii care "redactează" reţete sunt astfel cei care elaborează şi tratatele de medicină ale Europei medievale. De altfel, cele dintăi cărţi apar in Andaluzia (inceputul secolului al XIII-lea) şi probează influenţele a trei culturi: arabă, iudaică şi creştină. Pănă la "Manuscrisul de la Sion", se mai redactează "Manuscrisul anglo-normand", precum şi o culegere de indicaţii despre buna organziare a mesei - "De quinquaginta curialitatibus ad mensam" - ,localizată la Milano. In anul 1300 este scris reţetarul danez - "Libellus de arte coquinaria" (sau "Harpenstraeng"). Marele număr de cărţi de reţete, redactate in secolele XIII-XIV in toată Europa, fac ca ansamblul acestor lucrări să fie suficient de important pentru a le considera reprezentative pentru bucătăria acelei epoci - cel puţin pentru anumite pături sociale. Intălnim multe feluri de măncare identice, cu acelaşi nume. De exemplu: "la sauce verte" in Franţa, "verde sawce" in Anglia, "salsa vert" in Catalunia, "salsa verde" in Italia. "Sosul camelin" cucerise vestul continentului, existănd mai multe variante regionale: mai acidulat (cu oţet sau verjus), mai dulce (cu zahăr sau stafide), mai condimentat (din gama de condimente lipseau doar scorţişoara şi ghimbirul). Asta demonstrează că in Evul Mediu aveau loc "schimburi de reţete" intre ţările Europei. Putem vorbi deja de o cultură culinară europeană şi de un patrimoniu comun, aşa cum există un patrimoniu arhitectural comun, reflectat in liniile catedralelor gotice sau al bisericilor romane.
Sfărşitul toamnei Romanticii ar vedea - in cea din urmă frunză a toamnei, cu marginile arse de vănt - simbolul naturii care-şi acceptă… intrarea in hibernare. In somn. In visare. Mai practici, aceia care au un petec de grădină vor căuta să adune ultimele rădăcini uitate in pămăntul uscat - de morcov, de ţelină, de păstărnac - sau cele căteva fire de pătrunjel "increţite" de frig, pentru a pregăti incă o supă naturală, fără "incărcătura" nefirească a concentratelor cumpărate de pe rafturile magazinelor. Concentrate care inlocuiesc din ce in ce mai mult banalele conserve sau legume deshidratate pregătite de părinţii şi bunicii noştri (de, nu ne-a ajuns timpul toată toamna!). Cei care văd dincolo de ziua de azi se vor pregăti pentru… sărbătorile iernii. Şi vor incepe chiar de la 30 noiembrie, de Sfăntul Andrei!
simona.lazar@jurnalul.ro
Citește pe Antena3.ro
