x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Timp liber Culinar Mic dejun de sfarsit de mileniu

Mic dejun de sfarsit de mileniu

de Monica Andronescu    |    04 Ian 2006   •   00:00
Mic dejun de sfarsit de mileniu

CULTURA SI PIPER
Voiam sa va propun o calatorie in timp. Sa ne intoarcem in Anglia elisabetana, in acea perioada extraordinara, caci extraordinare trebuie sa fie locul si timpul care au permis sa se iveasca Shakespeare, in care a domnit una dintre cele mai mari regine ale lumii, Elisabeta I, fiica a lui Henric al VIII-lea si a Anei Boleyn, numita si Ana celor 1.000 de zile.

CULTURA SI PIPER
Voiam sa va propun o calatorie in timp. Sa ne intoarcem in Anglia elisabetana, in acea perioada extraordinara, caci extraordinare trebuie sa fie locul si timpul care au permis sa se iveasca Shakespeare, in care a domnit una dintre cele mai mari regine ale lumii, Elisabeta I, fiica a lui Henric al VIII-lea si a Anei Boleyn, numita si Ana celor 1.000 de zile.
De ce tocmai in Anglia lui Shakespeare? Si de ce tocmai acum? Pentru ca la Curtea Reginei Elisabeta se incheie in curand ciclul de petreceri incepute in noaptea de Craciun. Pentru ca se apropie cea de-a "Douasprezecea noapte", noaptea in care se sparge targul, mai pe romaneste "Noaptea de la spartul targului" sau "Cum va place" sa-i spuneti. E noaptea de Boboteaza in care se deschide cerul, dar se sfarsesc petrecerile. O noapte de inceput si de sfarsit de lume... Asta i-a comandat marea Regina Elisabeta lui Shakespeare. O piesa vesela, pentru un sfarsit... "A douasprezecea noapte".

Renunt la calatoria in timp si va propun altceva. Il aducem pe Shakespeare aici. Si ii facem o invitatie, noi, oamenii secolului al XXI-lea, la "Noaptea de la spartul targului", la Craiova, la Teatrul National "Marin Sorescu". Amestec straniu de afara din timp si de melancolie a unui sfarsit de nu se stie ce, montarea lui Silviu Purcarete ar fi o surpriza pentru dramaturgul pe care ne place atat de tare sa-l numim "contemporanul nostru".

Construit cu gesturi izbitor de concrete, spectacolul naste o poezie nefireasca. Nimic irizat, nimic transfigurat, nimic "poetic". Un Sir Toby (cat umor si cata tristete in interpretarea lui Ilie Gheorghe) care prajeste oua pe versurile lui Shakespeare: "Viata e compusa din patru elemente... Dar in ultima instanta e compusa din mancare si bautura." Un Orsino (creand un excelent contra-discurs, Valer Dellakeza) aflat la un fel de prima tinerete a senectutii, la care sentimentul indragostirii se amesteca grotesc cu un gust al sfarsitului... O Olivia (cu masca si fara masca - Cerasela Iosifescu) in care dorinta si reprimarea dorintei actioneaza ca un fel de joc absurd in care se intalnesc "madonna angelicata" si femeia din toate timpurile...

Si din nou concretetea scenei in care Sir Toby prajeste oua pentru un mic dejun de sfarsit de mileniu. Aici se afla cheia intalnirii dintre oameni peste secole. Viata e redusa la "patru" elemente: mancarea si bautura. Si muzica, dulce si amara in acelasi timp, spune intr-un alt limbaj aceeasi poveste. Iar Shakespeare ramane contemporan cu noi...

INGREDIENT TEMPERA
„Salomeea privind capul Sf. Ioan Botezatorul", de Bernardino Luini 1530 - Muzeul Luvru
Sfantul Ioan Botezatorul, varul lui Iisus Hristos, a dus o viata de asceza: "ascuns in desert", s-a hranit cu miere si lacuste - spun cartile. A predicat iertarea pacatelor prin botez (dupa Matei, l-ar fi botezat chiar si pe Iisus). In anul 28, provoaca furia guvernatorului Iudeei, Irod, reprosandu-i incestul cu Irodiada. Asa ca, la serbare, Salomeea, fiica Irodiadei, primeste de la Irod, drept rasplata pentru un dans, capul lui Ioan pe tava. Episodul biblic i-a fascinat pe Oscar Wilde - care vedea in Salomeea un personaj dramatic mitico-decadent - si pe Richard Strauss - care-i dedica o opera (cu dansul incitant al "celor sapte voaluri"). Mai mult decat un nume, mai mult decat un caracter, Salomeea e insa o imagine picturala. Imaginea visului pervers, a pasiunii raului si a somnului ratiunii, asa cum apare ea in pictura secolului al XVI-lea al Renasterii. (Tudor Cires)

×