Natură moartă de... beată! / Şi din bere se poate face o supă delicioasă!

Un miracol s-a intamplat intr-o minunată zi de vineri. Ei bine, am reuşit să iau un autobuz aproape gol! Nu-mi venea să cred. Ceva nu era normal!

Din aceeaşi staţie ne-am urcat trei persoane, eu şi doi flăcăi, posesori de mape mari, de unde am tras concluzia că mergeau undeva să facă nişte schiţe. Pe cele patru scaune, faţă in faţă de pe partea stangă, in faţă, se aflau două femei in varstă şi doi bărbaţi trecuţi de 50 de ani. Bărbaţii făceau conversaţie cu voce tare, de parcă ar fi fost singuri, ca toţi beţivii. Şi duhneau a bere veche... Femeile oripilate s-au mutat pe scaunele apropiate. Unul dintre bărbaţi avea in mană o sticlă de doi litri, aproape goală, de bere, pe care o flutura de cate ori dorea să-şi intărească spusele, băgand spaima in femeile care se şi vedeau stropite. Tinerii ii priveau cu interes. Unul dintre beţivani, cel de la fereastră, dădea semne c-ar fi adormit dacă celălalt l-ar fi lăsat. Beţivanul cu sticla il tot impingea să poată fi atent la el. "Mă, dacă nu eram eu, prafu' s-alegea! Auzi?", şi-l impungea cu sticla. Celălalt se trezea brusc, făcand o grimasă ce starnea rasul tinerilor şi femeilor de alături. Beţivanul zgomotos prindea elan şi răcnea cat putea: "Bă, cand am fost in Germania, am muncit de m-a luat dracu'! Da, da' nu-mi pare rău!", zise bărbatul şi se ridică in picioare. "Nouă ne pare!", ziseră tinerii in bătaie de joc. "Dă ce mă, mucio? Hai?! Ce treabă ai tu? Produci? Sau te ţin ai tăi ca să ajungi mare şi să uiţi de ei? A? Că... acum aşa e moda! La mă-ta, la tac-tu pute!" "Da, de unde ştii dumneata?", intrebă unul mai mult ca să-l intărate. "Ştiu mă, mucio, că daia sunt supărat! Şi mă fac acum de tot... pardon!", zise şi se franse de mijloc aşezandu-se pe scaun. "Lăsaţi-l in pace! Nu-l mai intărataţi, că ne-a innebunit de cap!", le zise o femeie. "Mucio!", sări cu gura beţivanul fluturandu-şi sticla.

AMINTIRI. "Cu mulţi ani in urmă, in ţara asta, erau educaţie şi bun-simţ. Casa era casă, masa era masă şi părintele"... "Era părinte!", strigă unul dintre tineri. "Ei da! Just! Şi ce bine era acasă la mama!... Cand mă duceam sambăta acasă şi-mi făcea supă de bere... Doamneeee! Ştii bă, mucio, ce e aia?!", ii zise beţivanul cu o voce ciudată, blandă, suavă, plină de dragoste, care ne-a surprins pe toţi. "Şi spuneam rugăciunea inainte de masă... şi mancam toţi o dată, ca o familie adevărată"..., continuă omul, strangand sticla la piept, ca pe ceva preţios. "Vrei să-ţi spun cum se face supa de bere? iţi spun!", zise el, acum cu glas hotărat. Fără să aştepte răspuns, incepu: "Iei un sfert de pachet de unt, două linguri cu făină şi sare, faci din ele un rantaş ca aurul, peste care torni, cu grijă, trei sticle cu bere d'o jumate. Bere blondă! Pui o linguriţă de zahăr, piper şi... dacă-ţi place, o linguriţă de scorţişoară pisată. Şi... laşi să fiarbă la foc miiiic, doar cateva clocote! Prăjeşti felii de paine, in alt unt şi le faci bucăţele, pe care le pui in farfurii. Dai supa la o parte să se răcească puţin şi o dregi cu o cană de smantană d'aia adevărată! Acu' pui in farfurii peste bucăţelele de paine... Mă,... ce supă minunată era!", zise omul, din ce in ce mai pierit in glas. Işi lăsă capul pe umărul celuilalt şi, cu sticla in poală, adormi brusc. "Na, c'a adormit!", observă una dintre femei. "Faceţi-le o poză şi să-i pictaţi!", le zise cealaltă. "Da, şi o să-i zicem 'Natură moartă de... beată'!", zise unul dintre tineri şi izbucniră in ras. Nici n-am ştiut cand am ajuns la destinaţie, şi unde mai pui că in maşină tot doar noi eram. Nu se urcase nimeni, in nici o staţie! Oare o fi făcut vreo staţie?! Nu-i o minune?!