Nu orice fel de floare…

Adriana Trandafir. Prima mea întâlnire cu talentata actriţă a avut loc undeva prin 1975. Era studentă la teatru în ultimul an şi avea atunci, ca şi acum, nişte ochi fascinanţi, o personalitate puternică şi mult umor. Acum, după ani, am reîntâlnit-o la un eveniment… gastronomic. Pe Adriana ai asculta-o într-una, fără a scoate un cuvânt, vorbind despre ce vrei tu! Despre copiii ei, meserie şi copilăria petrecută undeva într-un sat de lângă Piteşti.

Maria Belu-Burtea/JURNALUL NAŢIONAL

"Copilăria mea a fost o sărbătoare. Abia acum îmi dau seama ce fericită eram când credeam că sunt nefericită pentru că sunt un copil de la ţară. Acum îi mulţumesc lui Dumnezeu că, în alegerea pe care a făcut-o cu destinul meu, a vrut ca eu să mă nasc la ţară. În fiecare secundă îmi doresc să mă întorc acolo şi mă voi întoarce când o să vrea Cel de Sus. Am copilărit lângă Piteşti, în Bascov, în cea mai bătrână casă din sat, un conac boieresc, atestat documentar ca fiind cel mai vechi imobil construit în vatra satului. Sunt tăuroaică, deci iubesc pământul din tot sufletul. Am copilărit desculţă, murdară de nuci toamna şi de dude vara, plină de tot felul de răni, primăvara şi vara, pentru că mergeam la câmp, la gârlă, la înmormântări, la nunţi, şi iarna la colind în sat."

Gusturi, mirosuri şi amintiri

Adriana povesteşte despre copilăria ei şi zâmbeşte, iar ochii ei sunt pierduţi undeva în noianul amintirilor: "Spre deosebire de acum, când nu mai ştim cum trece timpul, atunci conştientizam cum se succed anotimpurile, ştiam cum trece fiecare secundă pentru că tot timpul în curtea aia şi în satul ăla se întâmpla ceva. Ştiam că atunci când înfloresc salcâmii trebuia să cultivăm bamele, ştiam când trebuia să fete fiecare animal din curte şi atunci pentru noi era sărbătoare. Acolo a venit pentru prima oară Moş Crăciun şi, când am văzut bradul la geam, în vreme ce eu dădeam de mâncare la găini, am trăit o clipă de mare fericire. Venise şi la mine Moşu’!"

Şi pentru că acest material va apărea într-o revistă de gastronomie, o întreb ce mâncare îi place cel mai mult. "Mi-e dor de obiceiurile uitate chiar şi de mine. Cea mai bună mâncare, în afară de cea de la mama de-acasă,  din punctul meu de vedere, este mâncarea care se prepara în cimitir, la parastasuri sau la înmormântări. Acolo se gătea, în oale mari, varză cu carne. Nu pot uita mirosul ăla şi gustul de fasole la ceaun. Acum nu există nici o mâncare care să se compare cu cea de atunci."

Arome din trecut

"Cozonacul ca şi coliva sunt, după părerea mea, cele mai bune prăjituri ale lumii. Am o reţetă de cozonac pe care o pot face gurmandele, femeile fără timp, femeile serioase şi femeile leneşe. Poate fi preparat de toată lumea. Este o reţetă pe care o recomand tuturor. Munceşti la ea foarte puţin, nu trebuie să-l baţi, să-i faci curte, se prepară într-o clipită. Reţeta trebuie făcută aşa cum v-o dau eu şi este imbatabilă. De cu seară, se freacă trei ouă cu 75 g drojdie proaspătă, 350 g zahăr, se adaugă o jumătate de litru de lapte şi mirodenii. Se lasă la temperatura camerei până a doua zi. Dimineaţa se pregăteşte nuca (sau o altă umplutură) şi se ung tăvile generos cu unt. La maiaua de cu seară se adaugă făină, adăugând, treptat, 150 ml de ulei călduţ şi se frământă timp de 10-15 minute. Se formează cozonacii, se adaugă umplutura, se împletesc, se pun în tăvi şi se lasă la crescut o oră. Înainte de a fi introduşi în cuptor se ung cu gălbenuş, se presară zahăr şi se bagă în cuptorul încins timp de 45 de minute."

Cine iubeşte şi lasă…

"Tot în copilărie am cunoscut-o pe Maria Tănase. Într-o zi, când eram la câmp, era toamnă, tata mi-a spus că seara vom merge la Căminul Cultural, pentru că vin nişte artişti de la Bucureşti: Măria Tănase, Maria Lătăreţu, Fănică Luca, Rodica Bujor, Ion Luican. Era un eveniment foarte important pentru mine. M-am dus la buza scenei, în braţe cu un buchet de tufănele culese din grădină, şi mă uitam la ei. Am întrezărit-o în culise pe Maria Lătăreţu, care se ruja cu un băţ de chibrit pe care-l băga în ruj. Maria Tănase, care cânta pe scenă, m-a fascinat, nu avea manichiura făcută, avea nişte mâini de femeie casnică, la un moment dat m-a observat şi a spus: «Ia uitaţi-vă la fata asta, măi, are ochii mei». Mai târziu, la facultate, am încăput pe mâinile Leopoldinei Bălănuţă care mi-a zis că voi fi o mare tragediană. Mi-e dor de bunătatea ei şi de orele de actorie."

"Iubesc florile…"

Adriana a mers în turnee prin toată lumea şi de fiecare dată s-a întors cu reţete de bucate şi cu flori (casa ei este plină de flori şi fiecare dintre ele are un nume şi o poveste): "Mama mi-a spus odată că dacă nu iubeşti o floare nu poţi iubi un om." De la o prietenă, Tamara Cristea, care are 87 de ani şi i-a fost gazdă pe timpul studenţiei, a primit un caiet cu reţete, iar ea a adunat apoi reţete de peste tot de pe unde a umblat. "Maria Şoimu, prietena mea, m-a împins de la spate şi am scris o carte de bucate. Eu chiar ştiu să fac cinci feluri de mâncare dintr-un pui şi nu pot să trăiesc fără mâncare gătită ca la mama acasă. Uite aşa am scos împreună un volum care s-a epuizat repede. Acum scriem împreună tot o carte de bucate care va fi specială şi unică."

"Chiar dacă eram săraci, în preajma Sărbătorilor, când toată lumea tăia porcul, acolo, în Bascovul meu, mirosea a carne şi a cozonaci, a Moş Crăciun, mirosea a bucurie şi a sărbătoare"
Adriana Trandafir - actriţă