Odata, visinele erau altfel...

In cautarea "gustului" pierdut… la Teatrul Odeon

Este o moda printre tinerii regizori de teatru sa abordeze aproape in exclusivitate texte contemporane, in care sexualitatea, drogurile si violenta, considerate drept coordonate ale unui teatru ancorat in realitatile sociale, tin de cele mai multe ori locul poeziei si chiar al teatralitatii. Sorin Militaru este unul dintre putinii care au avut curajul sa se apropie de Cehov. Dupa "Salonul nr. 6" si "Pescarusul", Sorin Militaru a montat la Teatrul Odeon "Livada de visini", o propunere scenica pe care as numi-o interesanta, desi (sau poate tocmai pentru acest motiv interesanta) necehoviana, in intelesul pe care ne-am obisnuit sa-l atribuim acestui cuvant. Militaru alege o lectura a textului cu accente de teatru absurd pe alocuri. Scena de deschidere, cu o Antoaneta Zaharia executand un dans ciudat in timp ce aprinde lumanarile din candelabru, ca si momentul din finalul primei parti, in care un trecator intra in scena daruind fiecaruia cate o mica morisca de vant din hartie, intregul tablou insufletindu-se intr-un dans straniu, pot fi considerate mici bijuterii.

Poate cel mai reusit moment al spectacolului este scena din final: fotografii vechi, din care pare ca se recompune intreaga existenta a personajelor sortite disparitiei o data cu taierea livezii.

Gustul visinelor de altadata, invocat de mai multe ori, pare ca se impregneaza in fiecare dintre imaginile din care personajele incearca sa se recompuna, ca din bucati, constientizand imposibilitatea curgerii firesti a vietii incepand cu acel moment. Taierea livezii cu visini marcheaza un fel de oprire in loc a timpului. Poate ca acesta este motivul ascuns pentru care intregul spectacol se transforma intr-un puzzle pe care spectatorul trebuie sa-l construiasca pentru a ajunge la adevaratul sens al montarii. Antoaneta Zaharia, Crina Muresan, Paula Niculita si Ioan Batinas reusesc extraordinara performanta de a interpreta Cehov in aceasta montare total necehoviana, fara a trada totusi spiritul spectacolului. Ceva mai palida si mai indecisa este Anca Neculce in rolul Liubovei Andreevna.

Ramanand la ideea ca este o propunere interesanta, la final am luat cu mine pe langa parfumul amarui al visinelor si un vag regret ca n-am reusit sa pun cap la cap toate bucatelele puzzle-ului...

.

.

.

INGREDIENT: TEMPERA

Detaliu fresca dintr-o scena de vanatoare si pescuit, Teba, dinastia a XVIII-a Arta Regatului Mijlociu la egipteni este indeosebi caracterizata prin existenta fondurilor albastrii sau ocru inchis sau deschis, deasupra carora sunt desenate forme sau siluete elegante si rafinate. Canoanele grafice, cu contururi precise, dar mladioase, fac sa se intrevada acea gratie spontana specifica doar picturilor egiptene. Arta picturala tebana atinge un apogeu subliniat de o maniera ce imbina stiinta savanta cu minutiozitatea cautata. Siluetele gratioase ale faraonilor sau ale zeitelor egiptene, scenele de vanatoare sau de pescuit, imaginile decorative pline de fauna si flora Nilului etc. au constituit teme alese in fresca egipteana. Pestii din aceasta imagine, ca in mai toate mitologiile, sunt un simbol al apei, in Egipt fiind considerat sacru si datorita faptului ca este simbolul vietii. Pestele mai poate semnifica norocul. Iar in "combinatie" cu corbul la chinezi poate semnifica si norocul, dar si longevitatea. Altfel tradus, "a fi norocos o vesnicie". La crestini pestele ocupa un loc esential, alaturi de paine simbolizand euharistia, pentru ca Hristos, dupa Inviere, a mancat peste. Iar in astrologie, el este cel de-al doisprezecelea si ultimul semn zodiacal… (Viorica Romascu)