Personalitate - Gurmandul Nicolae Filimon

Din "Scrisorile" lui Ion Ghica, o personalitate marcanta a secolului al XIX-lea, aflam un altfel de portret al lui Nicolae Filimon, cel care a creat renumitul personaj al lui Dinu Paturica.

Nicolae Filimon... "Om cat un munte, ’nalt, gras si rumen la fata... cand vorbea de bucate i se umplea gura." Asa il portretiza Ion Ghica pe cel care a creat primul roman notabil in literatura romana, "Ciocoii vechi si noi".

Personalitate polivalenta (om politic, diplomat, scriitor... mason etc.) a secolului al XIX-lea, Ion Ghica, in "Scrisorile" catre prietenul sau Vasile Alecsandri, motivat de moartea lui N. Filimon (1819-1865), consemna: "Acei care l-au cunoscut pierdeau un amic sincer, leal, indatoritor, totdeauna vesel si voios, totdeauna multamit cu putinul ce castiga prin munca si talentul sau; caracter independent, nu s-a caciulit niciodata la nimeni; ura si dispretuia lipsa de demnitate si lingusirea; modest pana a rosi cand auzea laude pentru scrierile lui, n-a banuit niciodata ca era un scriitor de mare talent. Literatura a pierdut in el pe unul din luceferii sai".

DE-ALE GURII. Nicolae Filimon, personalitate pe nedrept uitata, a creat in literatura romana tipul parvenitului, Dinu Paturica, actual si in vremurile noastre. N. Filimon, fost si dascal de strana (!), este considerat primul critic muzical roman. Un asemenea fin observator al vietii nu putea sa nu aprecieze deliciile gurmande si bahice ale vremii sale. Orasean get-beget, ne aminteste cu umor despre "darul suptului de vin de Cernatesti" ce-l aveau bucurestenii, licoare bauta din mosoaica (ulcica) de lut.

Pentru dregere, dupa bautura, ii era draga "ciorba de stiuca fiarta in zeama acra cu hrean". Din ceea ce indestula uneori masa sa vom aminti despre purcelul fript si umplut. Se prepara in cuptor de caramida incalzit cu mangal. Era necesar un "mestesug al focului, la inceput moale, apoi iutit, cand era carnea gata". Purcelul curatat si frecat bine cu sare si piper negru se aseza pe o tava de arama unsa cu grasime si se da la fript, stropit in rastimpuri cu o pana de gasca muiata in unt si in rom, pana i se intarea auriu soricul si trosnea vesel si sanatos intre masele.

In golul maruntaielor lui, cusut sa nu se verse, se patrundea in acest timp de caldura si de abur tocatura de carne si de ficat, cu paine alba muiata in lapte si frecata cu patrunjel, marar si tarhon, imbelsugata in piper rasnit...

CIORBA DE STIUCA

Dupa ce se taie zarzavatul marunt, morcovul si albitura, si se toaca ceapa si dupa ce se dau in fiert, li se adauga uleiul si bulionul abia incalzite si se lasa sa clocoteasca in vasul lor, asa. Zeama de varza, moarea, se fierbe si ea alaturi, in alt vas, dupa care se trece totul, si acritura, in oala mare, unde in fiertura se arunca in acest tarziu stiuca atunci pacalita, proaspata, de sa-ti fie frica sa pui mana pe ea s-o cureti. Iar dupa ce a mai dat o data in clocot - ca la vreun sfert de ceas, nu mai mult, caci are pestele acesta carnea alba si usoara si nu se cade chinuit - se taie rosiile felii, ori se pun intregi daca-s marunte, si se presara leusteanul si patrunjelul verde, sa dea obraz. Si, dupa gustul fiecaruia, ciorbei i se alatura hreanul, fie la gatit, fie la urma.